De ce unele actiuni sunt mai atractive decat altele ?

Intr-o publicatie a website-ul CFO , a fost publicat un studiu interesant de analiza financiara, facut de unul dintre autorii site-ului : Gregory V. Milano, care este si cofondator si CEO al unei firme mari de consultanta strategica din SUA.

Se intampla de multe ori ca atunci cand investitorii au de ales intre doua companii din aceeasi industrie, sa nu o aleaga tocmai pe cea aparent mai “buna”.

Aceasta deoarece investitorii nu urmaresc numai traditionalul indicator EPS . In mod traditional, managerii urmaresc cresterea EPS pentru companiile lor si nu sunt multumiti atunci cand, cu toate ca au reusit acest deziderat , pretul actiunilor lor nu performeaza conform asteptarilor.

Conform analizei efectuate de site-ul CFO, reiese ca EPS nu spune decat foarte putin despre valoarea companiei si perfomanta actiunilor acesteia, mai ales, ca se poate realiza o crestere a EPS fara ca firma sa creeze multa valoare adaugata pentru investitori. Un astfel de exemplu se intampla cand companiile rascumpara actiuni : EPS creste, indiferent daca actiunile sunt sub sau supraevaluate in acel moment.

Cei care afirma ca EPS poate fi inselator in anumite circumstante utilizeaza alti indicatori cum sunt : marja profitului. Insa si acest indicator prezinta deficientele sale deoarece exista firme “slabe” care pot avea marje mari, si business-uri bune care sa opereze cu marje mici.

Exemplul 1 : o societate are nevoie de 600 mil lei capital pentru a produce vanzari de 200 mil lei , deci marja sa de 12% aduce 24 mil lei profit. Aceasta inseamna 4% rentabilitate a capitalului (24 mil /600 mil) ceea ce este destul de putin.

Exemplul 2: o alta societate cu acelasi profit de 24 mil are o marja de 6% si vinde de 400 mil .Dar compania a doua nu necesita capital angajat decat de 50 mil ceea ce determina o rentabilitate a capitalului de 48%.

Comparand cele doua posibilitati de a investi, cea mai atractiva este a doua.

Asa cum si focusul excesiv pe EPS are neajunsurile sale si concentrarea excesiva pe o marja ridicata poate duce la decizii ineficiente.

Un beneficiu este cu adevarat bun atunci cand genereaza profituri ridicate dar aceasta se combina cu o crestere solida.In cele din urma daca cele doua companii nu cresc, ele genereaza constant 24 mil profit. Tocmai potentialul de crestere este cel care ii atrage pe investitori.Daca cele doua comanii ar investi fiecare 10 mil in crestere, la aceeasi rata de rentabilitate a capitalului, prima ar genera 0.4 mil profit aditional, in timp ce a doua, 4.8 mil.

Un alt aspect important este structura capitalului: mai ales gradul de indatorare. Companiile cu un grad de indatorare ridicat, au un capital conditionat , mai ales in perioadele de recesiune, ceea ce le determina sa nu poate investi foarte mult in dezvoltare. Studiul arata ca acele companii cu un grad de indatorare deasupra mediei tind sa aiba o peformanta sub medie a pretului actiunilor.

Gregory V. Milano, autorul studiului, considera ca indicatorii de mai sus pot fi suficienti pentru a caracteriza o companie ca fiind buna, insa nu sunt suficienti pentru a caracteriza actiunile lor ca fiind “bune”. Aici mult depinde de cum sunt evaluate actiunile. Autorul si colaboratorii sau au eleborat un algoritm constand intr-o combinatie de indicatori, pentru a identifica actiunile “bune”, aloritm testat apoi pe cateva companii din SUA.

Pentru a avea actiuni “bune”, mesajul catre conducerea companiei este clar : obtinerea de profituri ridicate si concomitent investitii in crestere. Toate acestea trebuie facute cu un grad de indatorare modest.Si chiar atunci cand actiunile sunt bine evaluate , vor trebui sa aduca si performanta companiei la acelasi nivel, pentru ca investitorii sa le poata considera actiuni “bune”.

Sursa: http://www3.cfo.com/

 

Articole similare

Comentariul tau aici