Procedura insolventei persoanelor fizice

Legea nr. 151/2015 privind procedura insolvenţei persoanelor fizice a fost publicata in M.Of. nr. 464/26.06.2015.

Prin aceasta lege se instituie o procedura colectiva pentru redresarea situaţiei financiare a debitorului persoană fizică, de bună-credinţă, acoperirea într-o măsură cât mai mare a pasivului acestuia şi descărcarea de datorii.

Procedurile se aplică debitorului persoană fizică ale cărei obligaţii nu rezultă din exploatarea de către acesta a unei întreprinderi şi care:

a) are domiciliul, reşedinţa sau reşedinţa obişnuită de cel puţin 6 luni anterior depunerii cererii în România. Debitorul are reşedinţa obişnuită în România dacă locuieşte în mod statornic în România, chiar dacă nu a îndeplinit formalităţile legale de înregistrare, dacă are bunuri şi/sau realizează venituri în România.

b) este în stare de insolvenţă, şi nu există o probabilitate rezonabilă de a redeveni, într-o perioadă de maximum 12 luni, capabil să îşi execute obligaţiile astfel cum au fost contractate, cu menţinerea unui nivel de trai rezonabil pentru sine şi pentru persoanele pe care le are în întreţinere; probabilitatea rezonabilă se apreciază prin considerarea cuantumului total al obligaţiilor raportat la veniturile realizate sau prognozate a fi realizate faţă de nivelul de pregătire profesională şi expertiză ale debitorului, precum şi la bunurile urmăribile deţinute de acesta;

c) cuantumul total al obligaţiilor sale scadente este cel puţin egal cu valoarea-prag.

Nu poate beneficia de o procedură a insolvenţei pe bază de plan de rambursare a datoriilor, de o procedură judiciară de insolvenţă prin lichidare de active sau de o procedură simplificată de insolvenţă debitorul care a mai fost subiect al unei astfel de proceduri, finalizate cu eliberarea de datoriile reziduale, cu mai puţin de 5 ani anterior formulării unei noi cereri de deschidere a procedurii insolvenţei.

Procedurile prevăzute de aceasta lege nu sunt aplicabile debitorului:

a) în cazul căruia a fost închisă, din motive ce îi sunt imputabile, o procedură de insolvenţă pe bază de plan de rambursare a datoriilor, o procedură judiciară de insolvenţă prin lichidare de active sau o procedură simplificată de insolvenţă cu mai puţin de 5 ani anterior formulării unei noi cereri de deschidere a procedurii insolvenţei;

b) care a fost condamnat definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni de evaziune fiscală, a unei infracţiuni de fals sau a unei infracţiuni intenţionate contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii;

c) care a fost concediat în ultimii 2 ani din motive ce îi sunt imputabile;

d) care, deşi apt de muncă şi fără un loc de muncă ori alte surse de venit, nu a depus diligenţa rezonabilă necesară pentru a-şi găsi un loc de muncă sau care a refuzat, în mod nejustificat, un loc de muncă propus ori o altă activitate aducătoare de venit;

e) care a acumulat datorii noi, prin cheltuieli voluptuare în timp ce ştia sau ar fi trebuit să ştie că este în stare de insolvenţă;

f) care a determinat sau a înlesnit ajungerea în stare de insolvenţă, cu intenţie sau din culpă gravă. Se prezumă a fi avut acest efect:

1. contractarea, în ultimele 6 luni anterior formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, a unor datorii care reprezintă cel puţin 25% din valoarea totală a obligaţiilor, cu excepţia obligaţiilor excluse;

2. asumarea, în ultimii 3 ani anterior formulării cererii, a unor obligaţii excesive prin raportare la starea sa patrimonială, la avantajele pe care le obţine din contract ori la ansamblul circumstanţelor care au contribuit semnificativ la incapacitatea debitorului de a-şi plăti datoriile, altele decât cele datorate de către acesta persoanelor cu care a contractat astfel;

3. efectuarea, în ultimii 3 ani anterior formulării cererii, a unor plăţi preferenţiale, care au contribuit în mod semnificativ la reducerea sumei disponibile pentru plata celorlalte datorii;

4. transferarea, în ultimii 3 ani anterior formulării cererii, de bunuri sau valori din patrimoniul său în patrimoniul altei persoane fizice ori juridice în timp ce ştia sau ar fi trebuit să ştie că prin aceste transferuri va ajunge în stare de insolvenţă;

5. încetarea unui contract de muncă prin acordul părţilor sau prin demisie în ultimele 6 luni anterior formulării cererii de deschidere a procedurii;

g) care la data formulării cererii de deschidere a unei proceduri de insolvenţă, potrivit prezentei legi, are deja deschisă o altă procedură de insolvenţă.

Formele procedurii de insolvenţă
Procedurile de insolvenţă reglementate de aceasta lege sunt:

a) procedura de insolvenţă pe bază de plan de rambursare a datoriilor;

b) procedura judiciară de insolvenţă prin lichidare de active;

c) procedura simplificată de insolvenţă.

Organele care aplică procedura de insolvenţă
Organele care aplică procedura de insolvenţă sunt: comisia de insolvenţă şi administratorul procedurii, instanţele judecătoreşti şi lichidatorul.

Articole similare

Comentariul tau aici