IAS 23 se refera la tratamentul contabil al costurilor indatorarii adesea asociate cu procesul constructiei in regim propriu a unor active, insa nu numai, putand fi aplicat si in cazul achizitionarii unui activ pentru care este nevoie de o anumita perioada de timp pana a deveni gata de a fi utilizat/ vandut.

Costurile indatorarii se refera atat la dobanzi cat si la alte costuri aparute in legatura cu contractarea imprumutului.

IAS 23 prevede faptul ca aceste costuri ale indatorarii pot fi capitalizate ca parte a costului unui activ daca sunt direct atribuibile achizitiei, constructiei sau productiei acestuia.

Costurile care se pot capitaliza sunt costurile efective ale indatorarii minus castigul obtinut din valorificarea temporara a fondurilor destinate capitalizarii.

Exemplu:

La 01.01.2008 firma A a imprumutat 15 mil. ron in vederea vederea finantarii productiei a doua active. Producerea lor a inceput dupa doi ani. Fodurile au fost utilizate astfel:

Activul A

La 01.01.2010 au fost utilizate 2 mil iar la 01.07.2010 au mai fost utilizate inca 3 milioane.

Activul B

La 01.01.2010 au fost utilizate 4 mil iar la 01.07.2010 au fost utilizate inca 6 mil.

Imprumutul a fost contractat la o rata de 10%.

Fondurile neutilizate pot fi valorificate la 9%.

Care sunt costurile indatorarii care pot fi capitalizate pentru fiecare activ?

Raspuns:

Activul A

Costurile indatorarii = 2 mil *10%* 6/12 + (2 mil+3mil)*10%*6/12 = 0.35 mil

Castigul obtinut din valorificarea temporara a surplusului = 3*9%*6/12 = 0.13 mil

Costul indatorarii care se poate capitaliza = 0.35 mil – 0.12 mil = 0.22 mil

Activul B

Costurile indatorarii: 4 mil *10%* 6/12 + (4 mil+6 mil)*10%*6/12 = 0.7 mil

Castigul obtinut din valorificarea surplusului : 6*9%*6/12 =0.27 mil

Costul indatorarii care se poate capitaliza = 0.7 mil – 0.27 mil = 0.43 mil

IAS 23 urmareste problema costurilor indatorarii si in mod particular pentru indatorarea legata de construirea anumitor active.

Astfel de active sunt cele dezvoltate de entitate in regie proprie, si care se realizeaza pe parcursul unei perioade mai indepartate de timp.

Ele pot fi: fabrici de productie, constructii cu scop investitional, stocuri pentru care perioada pana in momentul in care devin vandabile este foarte mare, etc.

Costurile indatorarii sunt dobanzile si alte costuri aparute ca urmare a contractarii unor astfel de imprumuturi de catre entitate.

Standardul enumera costurile care pot fi clasificate drept costuri ale indatorarii:

- dobanzi la overdrafturi bancare;

- dobanzi aferente imprumuturilor pe termen lung si scurt;

- amortizarea costurilor legate de perfectarea imprumuturilor;

- comisioanele percepute cu privire la leasingurile financiare recunoscute in conformitate cu IAS17

Conform IAS 23, toate aceste costuri care sunt eligibile trebuie capitalizate. Costurile eligibile sunt costurile direct atribuibile achizitiei, costructiei sau productiei unui activ din categoria celor mentionate la inceput, respectiv acele costuri care ar fi fost evitate daca nu s-ar mai fi achizitionat/produs/construit acel activ.

Exista trei tipuri de evenimente care trebuie sa aiba loc pentru a se putea incepe capitalizarea costurilor indatorarii:

1. cheltuiala cu dobandirea/producerea activului s-a realizat;

2. costurile indatorarii s-au produs;

3. sunt in curs de desfasurare demersurile pentru pregatirea activului pentru scopul pentru care a fost produs, respectiv pentru vanzarea sa.