Desi nu exista un standard international de contabilitate dedicat in acest sens, problema prevalentei economicului asupra juridicului este foarte importanta.

Principiul de baza este ca tranzactiile si alte evenimente trebuie inregistrate si prezentate in conformitate cu substanta lor si cu realitatea economica nu in functie de forma lor legala.

Exemple:

1. in cazul IAS 17 Leasing exista o cerinta explicita prin care, in cazul in care se transfera toate riscurile si beneficiile catre locatar, acesta trebuie sa isi recunosca activul luat in leasing in situatiile sale financiare, chiar daca nu s-au intocmit toate formalitatile legale pentru transferul titlului de proprietate.

2. in cazul contractelor de constructii la care face referire IAS 11 exista cerinta de a recunoaste profitul atribuibil contractelor de constructii care desi se refera la munca realizata, nu a fost facturata clientilor. Ca si argument pentru a justifica ingorarea pozitiei legale stricte este tocmai acest principiu al prevalentei economicului asupra juridicului.

3. in cazul IAS 24 trebuie prezentate tranzactiile materiale cu parti afiliate indiferent de pretul perceput.

Inregistrarea tranzactiilor in functie de continutul economic si nu de forma lor legala reprezinta un element cheie in raportarea unei informatii de incredere.

Pentru marea majoritate a tranzactiilor nu exista nici o diferenta intre cele doua aspecte : ecomic si juridic, dar pentru alte tranzactii exista aceasta separatie, si aceasta da nastere unei probleme de rationament ce consta in recunoasterea sau nerecunoasterea unui active sau unei datorii.

Principalele situatii in care apar astfel de probleme sunt:

a) cand titlul legal de dobandire a unui bun este separat de momentul in care incepe sa aduca beneficii si sa genereze riscuri utilizatorului sau;

b) Tranzactia este in legatura cu una sau mai multe tranzactii astfel ca efectul comercial al tranzactiei poate fi inteles doar in contextual acestui lant de evenimente;

c) Tranzactia contine una sau mai multe optiuni, in astfel de conditii incat este foarte probabil ca optiunile se vor exercita.

Conform IAS 1, situatiile financiare trebuie intocmite cel putin anual .

Exista situatii in care companiile ca urmare a modului propriu de gestionare a informatiei utilizeaza pentru raportare o perioada de 52 de saptamani care aproximeaza insa anul. Din acest motiv IAS 1 accepta o astfel de abordare.

In situatia in care sfarsitul perioadei de raportare se modifica (din necesitati proprii de raportare ale firmei) rezultand astfel o perioada de raportare mai mare sau mai mica de un an , IAS 1 stipuleaza ca entitatea trebuie sa prezinte :

- motivul pentru care perioada de raportare difera de un an, precum si

- faptul ca cifrele perioadei nu prezinta comparabilitate.

In aceasta perioada de criza s-a demonstrat importanta unei politici sanatoase de administrare a numerarului . Multe companii, desi profitabile sunt in pericol datorita lipsei de lichiditati si indatorarii excesive.

Numerarul are atributii importante : distribuirea de dividende, finantarea investitiilor pe viitor; plata datoriilor catre furnizori si a taxelor catre stat.

Conform IAS 7, numerarul este reprezentat de bancnote si monede ( cu existenta fizica) si depozitele la vedere.

Echivalentele de Numerar sunt investitii pe termen scurt, foarte lichide (pe mai putin de 3 luni) care sunt convertibile in orice moment in numerar (de exemplu : depozitele overnight, obligatiunile guvernamentale, etc.) si care sunt supuse unui risc nesemnificativ de schimbare in valoare.

Fluxurile de numerar reprezinta intrari si iesiri de numerar si echivalente de numerar. De regula cash flow-ul se urmareste pe trei componente :
- cash flow operational ;
- cash-flow investitional;
- cash flow financiar;

Ficare dintre aceste tipuri de fluxuri reflecta aspecte diferite ale activitatii unei firme .cash flow-ul operational este un indicator care arata capacitatea firmei de a-si plati datoriile, de a mentine nivelul operational curent si plati dividende precum si de a efectua investitii noi. cash flow-ul investitional reflecta masura in care cheltuielile au fost efectuate pentru resurse destinate sa genereze venit si fluxuri viitoare de numerar. cash flow-ul financiar se refera la finantarea pe termen lung.

Exemple de elemente care se reflecta in cash flow:

a) operational : incasari din vanzarea bunurilor/ prestare serviciilor, comisioane, chirii, plati pentru furnizori, plata salariilor;
b) investitional : incasari in vanzare unor echipamente, proprietati ,etc.
c) financiar : numerar din emisiunea de actiuni, obligatiuni, plati pentru rambursarea imprumuturilor, etc.
Un tratament special il au dividendele care ar trebui reconsiderate de la o perioada la alta.

Dividendele platite pot fi considerate ca parte din cash flow-ul operational fiind de fapt costul obtinerii de resurse financiare sau dimpotriva, pot fi considerate parte din cash flow-ul operational.

Dividendele primite pot fi considerate parte din cash flow-ul operational sau investitional.

Exista doua metode pentru intocmirea cash flow-ului operational:

• metoda directa : care porneste de la principalele clase de incasari si plati in numerar si
• metoda indirecta care porneste de la profit sau pierdere pe care il ajusteaza cu elementele negeneratoare de intrari si iesiri de resurse.

In Romania, situatia fluxurilor de trezorerie este solicitata conform ordinului 1752/2005 cu modificarile si completarile ulterioare, pentru acele societati comerciale care la data bilantului depasesc limitele la doua dintre urmatoarele criterii :

a) total active : 3.650.000 euro;
b) cifra de afaceri neta : 7.300.000 euro;
c) numar mediu de salariati in cursul exercitiului financiar : 50.

Inainte de a trece efectiv la continutul acestui standard se impune definirea anumitor notiuni cu care acesta opereaza.1. Politicile contabile sunt principiile, bazele, conventiile, regulile si practicile specifice adoptate de o entitate la intocmirea si prezentarea situatiilor financiare.

2. Modificarea estimarii contabile este o ajustare a valorii contabile a unui active sau a unei datorii , sau a consumului periodic al unui activ care rezulta din evaluarea situatiei prezente a activelor si pasivelor. Acestea rezulta ca urmare a unor informatii si evolutii noi, si deci nu sunt o consecinta a unor erori.

3. Erorile perioadei anterioare reprezinta omisiuni si declaratii eronate cuprinse in situatiile financiare ale entitatii pentru una sau mai multe perioade anterioare. Acestea cuprind : greseli matematice, greseli in aplicarea politicilor contabile, omisiuni sau interpretarea gresita a faptelor si nu in ultimul rand, fraude.

1.  Cand un standard (sau o interpretare) se aplica in mod specific unei tranzactii, politicile contabile aplicate acelui element vor fi determinate prin aplicarea Standardului sau Interpretarii si luand in considerare orice indrumare relevanta privind implementarea emisa de IASB. In absenta unui Standard sau a unei Interpretari care se aplica in mod specific unei tranzactii , conducerea va utilize rationamentul sau profesional pentru elaborarea si aplicarea unei politici contabile care conduce la informatii care sunt:
• Relevante si
• Credibile (reflecta intocmai situatia financiara, reflecta fondul economic al tranzactiilor, sunt neuter, prudente si complete)

O entitate trebuie sa selecteze si sa aplice politicile contabile in mod consecvent , pentru tranzactii similare, alte evenimente si conditii, cu exceptia cazului in care un Standard sau o Interpretare cere sau permite in mod explicit clasificarea elementelor pentru care pot fi adecvate politici contabile diferite.

Modificarea politicilor contabile trebuie sa intervina numai atunci cand:
- este ceruta de un Standard sau de o Interpretare;
- conduce la situatii financiare care ofera informatii credibile si mai relevante cu privire la efectele tranzactiilor.

Aplicarea initiala a unei politici de reevaluare a activelor in conformitate cu IAS 16 “imobilizari corporale” constituie o modificare a politicii contabile , dar este tratata ca reevaluare mai degraba in conformitate cu IAS 16 si IAS 38 decat cu acest Standard.

2. Ca urmare a incertitudinilor din derularea activitatii, multe elemente ale situatiilor financiare nu pot fi evaluate cu precizie si doar estimate. Procesul de estimare presupune analiza celor mai credibile infomatii recente . De exemplu, se pot solicita estimari ale : clientilor incerti, uzurii morale a stocurilor, valorii juste a activelor si datoriilor financiare, dutarei de viata utile, etc.
Utilizarea unor estimari rezonabile reprezinta o parte esentiala a intocmirii situatiilor financiare si nu afecteaza credibilitatea acestora.
In cazul in care modificarea unei estimari contabile da nastere la modificari ale activelor si datoriilor sau elementelor legate de capitaluri proprii se va recunoaste prin ajustarea valorilor contabile ale elementelor conexe de active, datorii sau capitaluri proprii in perioada modificarii.

Efectul unei modificari a unei estimari contabile altele decat cele mentionate in paragraful precedent se va recunoaste prospectiv prin includerea ei in profitul sau pierderea :
a) perioadei in care are loc modificarea , daca aceasta afecteaza numai respectiva perioada sau
b) perioadei in care are loc modificarea si a perioadelor viitoare , daca modificarea are efect si asupra acestora.

3. In ce priveste erorile contabile, entitatea va corecta o eroare a unei perioade anterioare prin retratare retroactiva, cu exceptia cazului cand sunt imposibil de determinat fie efectele specifice ale perioadei , fie efectul cumulativ al erorii.

Entitatea va corecta retroactive erorile semnificative ale perioadei anterioare in primul set de situatii financiare autorizate pentru emitere dupa descoperirea acestora prin:
• retratarea valorilor comparative pentru perioada anterioara prezentata in care eroarea a aparut;
• daca eroarea a aparut inainte de cea mai indepartata perioada anterioara prezentata , retratarea soldurilor de deschidere ale activelor, datoriilor, si capitalurilor proprii pentru cea mai indepartata perioada prezentata.

Entitatea va trebui sa prezinte :
a) natura erorii perioadei anterioare;
b) pentru fiecare perioda anterioara prezentata , in masura posibila, valoarea corectarilor :
- pentru fiecare element rand afectat al situatiei financiare;
- daca IAS 33 se aplica entitatii , pentru rezultatele de baza si diluate pe actiune.
c) valoarea corectarii la inceputul celei mai indepartate perioade anterioare prezentate si
d) daca retratatrea retrospectiva este imposibila pentru o perioada anterioara specifica, circumstantele care conduc la existenta acelei conditii si o descriere a modului si momentului din care eroarea a fost corectata.

Publicitate: Rezervari hoteluri in Romania si strainatate – cele mai mici preturi!!

Acest standard defineste provizioanele ca fiind datorii incerte din punct de vedere al perioadei de exigibilitate sau al valorii. Un provizion trebuie recunoscut in contabilitate atunci si numai atunci cand :

• O entitate are o obligatie curenta generate de un eveniment trecut;

• Este probabil ca o iesire de resurse care sa afecteaza beneficiile economice este necesara pentru a onora obligatia respectiva;

• Poate fi realizata o estimare credibila a valorii obligatiei. Standardul precizeaza ca numai in cazuri foarte rare nu este posibila o estimare credibila a acestuia.

Suma inregistrata ca si provizion trebuie sa reprezinte cea mai buna estimare a platilor necesare pentru stingerea obligatiei curente la data bilantului adica suma pe care entitatea ar plati-o in mod normal la data bilantului pentru a stinge obligatia sau pentru a o transfera unui tert la acel moment.
Provizioanele trebuie reanalizate la fiecare bilant si trebuie ajustate astfel incat sa reflecte cea mai buna estimare curenta.

Provizioanele vor fi utilizate numai pentru cheltuielile pentru care s-au constituit initial.

Datoriile contingente sunt:

• obligatii posibile aparute ca urmare a unor evenimente trecute si a caror existenta va fi confirmata numai de aparitia sau neaparitia unuia sau mai multor evenimente viitoare nesigure , care se afla dincolo de controlul entitatii ,sau

• obligatii curente aparute ca urmare a unor evenimente trecute dar care nu sunt recunoscute deoarece nu este probabil ca vor fi necesare iesiri de resurse care incorporeaza beneficiile economice pentru stingerea acestei obligatii sau valoarea obligatiilor nu poate fi evaluata suficient de credibil.

O entitate nu trebuie sa recunoasca o datorie contingenta.

Activele contingente sunt acele active potentiale care apar ca urmare a unor evenimente anterioare si a caror existenta va fi confirmata numai prin aparitia sau neaparitia unuia sau mai multor evenimente viitoare nesigure , care nu pot fi in totalitate sub controlul entitatii.

La fel ca si in cazul datoriilor contingente o entitate nu trebuie sa recunoasca un activ contingent.

O centralizare a acestor elemente care ajuta la o mai buna intelegere a celor expuse este prezentata mai jos :

Continuare IAS 16.

Despre amortizare si perioda de amortizare

Asa cum mentionam intr-un articol anterior, IAS 16 prescrie tratamentul contabil al imobilizarillor corporale. Vom veni aici cu precizari suplimentare referitoare la amortizarea acestora.

Valoarea amortizabila a unui activ va fi alocata pe o baza sistematica duratei sale de utilizare. Durata de viata utila si valoarea reziduala ar trebui revizuite cel putin la sfarsitul exercitiului financiar si daca situatia reala difera de estimarea initiala modificarile vor trebui inregistrate ca o cheltuiala, intr-o estimare contabila, in conformitate cu prevederile din IAS 8 ” Politici contabile, modificari in estimarile contabile si erori “.

Valoarea amortizabila a unui activ este determinata dupa ce s-a scazut valoarea lui reziduala. In practica, valoarea reziduala a unui activ este nesemnificativa si prin urmare nu se in considerare la calcularea amortizarii.

Amortizarea unui activ incepe atunci cand acesta este diponibil pentru folosinta , adica atunci cand se afla in locatia si conditia necesare functionarii sale intr-o maniera dorita de conducere.

Amortizarea inceteaza cel mai devreme la data cand activul este clasificat ca detinut pentru vanzare (in conformitate cu IFRS 5) si la data la care activul este derecunoscut.

Durata de viata utila reflecta utilitatea preconizata a activului pentru entitate. Conducerea entitatii poate decide cedarea activelor dupa o perioada specificata de timp sau dupa consumarea unei proportii specificate din beneficiile economice viitoare inglobate in activ. Prin urmare, durata de viata utila a unui activ poate fi mai mica decat durata economica. Estimarea duratei de viata utile este o problema de rationament a bazat pe experienta entitatii cu active similare.

La stabilirea duratei de viata utile se iau in considerare urmatorii factori :

a) utilizarea preconizata a unui activ;
b) uzura fizica preconizata care depinde la randul sau de o serie de factori operationali (de exemplu programul de intretineri si reparatii );
c) uzura morala tehnica si comerciala care rezulta din modificarile sau imbunatatirile din productie sau din modificarile de pe piata pentru produsul respectiv;
d) limitele legale sau similare privind utilizarea activului , cum ar fi datele de expirare ale contractelor de leasing aferente

Din categoria exceptiilor mentionam terenurile. Acestea au o durata de viata nelimitata si prin urmare nu se amortizeaza.

O crestere a valorii terenului pe care se afla o cladire nu afecteaza valoarea amortizabila a cladirii.

Daca costul terenului contine si costuri de demontare, de mutare si restaurare a amplasamentului , acea portiune de activ de teren este amortizata pe perioada beneficiilor obtinute din inregsitrarea costurilor.

Exista situatii in care terenul insusi poate avea o durata de utilizare limitata , caz in care este amortizat intr-un mod care reflecta beneficiile care vor deriva din el.

Articole similare:

IAS 2 Stocuri

IAS 28 Investitii in entitati asociate

IAS 19 Beneficiile angajatilor

IAS 21 Efectele variatiei cursurilor de schimb valutar

IAS 12 Impozitul pe profit

IAS 16 imobilizari corporale

IAS 24 Prezentarea informatiilor despre partile afiliate

IAS 38 Activele intangibile

IAS 10 Evenimente ulterioare datei bilantului

IAS 33 Rezultatul pe actiune

IAS 32 Instrumente financiare

IAS 18. Prestarea serviciilor

IAS 18. Vanzarea bunurilor

IAS 18. Dobanzi, redevente, dividende

IAS 18

Obiectivul standardului IAS 32 este de a stabili principii pentru prezentarea instrumentelor financiare drept datorii sau capitaluri proprii si pentru compensarea activelor financiare si datoriilor financiare. Standardul se aplica pentru clasificarea instrumentelor financiare din perspectiva emitentului , in active financiare, datorii financiare si instrumente de capitaluri proprii; pentru clasificarea dobanzilor, divindendelor, pierderilor si castigurilor asociate acestora, precum si in circumstantele in care activele financiare si datoriile financiare trebuie compensate.Acest standard completeaza si sustine informatiile prezentate in IAS 39 : Instrumente financiare : recunoastere si evaluare , precum si pe cele privind furnizarea de informatii din IFRS 7 : Instrumente financiare : informatii de furnizat.

Un instrument financiar este orice contract care genereaza simultan un activ financiar pentru o entitate si o datorie financiara sau un instrument de capitaluri proprii pentru o alta entitate.

Un activ financiar este reprezentat de :

a) Numerar ;
b) un instrument de capitaluri proprii al unei alte entitati;
c) un drept contractual :
c1) de a primi numerar sau un alt activ financiar de la o alta entitate;
c2) de a schimba active financiare sau datorii financiare cu alta entitate in conditii care sunt potential favorabile entitatii;
d) un contract care va fi sau poate fi decontat in propriile instrumente de capitaluri proprii si este:
d1) un instrument financiar nederivat pentru care entitatea este sau poate fi obligata sa primeasca un numar variabil al propriilor instrumente de capitaluri proprii; sau
d2) un instrument financiar derivat care va fi sau poate fi decontat in alt fel decat prin schimbul unei sume fixe de numerar sau al unui alt active financiar pentru un numar fix din instrumentele de capitaluri proprii ale entitatii. In acest scop, instrumentele de capitaluri proprii ale entitatii nu include instrumentele care sunt ele insele contracte pentru primirea sau livrarea propriilor instrumente de capitaluri proprii ale entitatii.

Un instrument de capitaluri proprii este orice contract care certifica existenta unui interes rezidual in activele unei entitati dupa deducerea tuturor datoriilor sale.

Iata cateva din principiile expuse in cadrul acestui standard:

Emitentul unui instrument financiar va clasifica instrumentul sau partile componente ale acestuia la recunoasterea initiala ca o datorie financiara, un active financiar sau un instrument de capitaluri proprii, in conformitate cu fondul angajamentului contractual, si cu definitiile datoriei financiare , activului financiar si instrumentului de capitaluri proprii.

Daca o entitate isi rascumpara propriile instrumente de capitaluri proprii, acele instrumente (” actiuni proprii”) vor fi deduse din capitalurile proprii. Castigurile sau pierderea legata de cumpararea, vanzarea, emiterea sau anularea propriilor instrumente de capitaluri proprii ale entitatii nu vor fi recunoscute in contul de profit si pierdere. Astfel de actiuni proprii pot fi achizitionate si detinute de de entitate sau de alti membri ai grupului consolidat. Contravaloarea primita sau platita va fi recunoscuta direct in capitalurile proprii.

Dobanda, dividendele, castigurile si pierderile legate de un instrument financiar sau de o componenta a acestuia , adica o datorie financiara, vor fi recunoscute in contul de profit si pierdere ca venituri sau cheltuieli. Pentru repartizarile catre detinatorii unui instrument de capitaluri proprii entitatea va debita direct in capitalurile proprii, la o valoare neta dupa deducerea beneficiilor din impozitul pe profit.Costurile unei tranzactii sa capitaluri proprii vor fi contabilizate ca o deducere din capitalurile proprii, la o valoare neta dupa deducerea beneficiilor din impozitul pe profit.

Modul de clasificare a unui instrument financiar ca o datorie financiara sau ca un instrument de capitaluri proprii determina daca dobanda, dividendele, pierderile si castigurile legate de acest instrument sunt recunoscute ca venit sau cheltuiala si raportate in contul de profit si pierdere. Astfel, platile de dividende pentru actiuni recunoscute in intregime ca datorii sunt recunoscute drept cheltuieli in aceeasi maniera ca si dobanda aferenta unei obligatiuni. Similar, pierderile si castigurile asociate cu rascumpararile sau refinantarile datoriilor financiare sunt recunoscute in contul de profit si pierdere , in timp ce refinantarile sis au rascumpararile instrumentelor de capitaluri proprii sunt recunoscute ca modificari ale capitalurilor proprii. Modificarile valorii juste a unui instrument de capitaluri proprii nu sunt recunoscute in situatiile financiare.

Un activ financiar si o datorie financiara vor fi compensate, iar valoarea neta va fi prezentata in bilant atunci, si numai atunci cand o entitate:

a) in mod curent are dreptul legal de a compensa valorile recunoscute;
b) intentioneaza fie sa le deconteze pe o baza neta, fie sa realizeze activul si sa stinga obligatia simultan.

Articole similare:

IAS 2 Stocuri

IAS 28 Investitii in entitati asociate

IAS 19 Beneficiile angajatilor

IAS 21 Efectele variatiei cursurilor de schimb valutar

IAS 12 Impozitul pe profit

IAS 16 Imobiliazari corporale

IAS 24 Prezentarea informatiilor despre partile afiliate

IAS 38 Activele intangibile

IAS 10 Evenimente ulterioare datei bilantului

IAS 33 Rezultatul pe actiune

IAS 32 Instrumente financiare

IAS 18. Prestarea serviciilor

IAS 18. Vanzarea bunurilor

IAS 18. Dobanzi, redevente, dividende

IAS 18

Obiectivul standardului IAS 33 consta in stabilirea principiilor necesare pentru determinarea si prezentarea rezultatului pe actiune , care permite o mai buna comparare a indicatorilor de performanta ai diferitelor entitati in cadrul aceleiasi perioade de raportare, precum si a indicatorilor aceleiasi entitati de la o perioada de raportare la alta.

Rezultatul pe actiune de baza

O entitate va calcula rezultatul pe actiune de baza pentru profitul sau pierderea atribuibila actionarilor societatii-mama si, daca aceste informatii sunt prezentate, profitul sau pierderea din activitati continue atribuibile acelor actionari.

Rezultatul pe actiune de baza se calculeaza impartind profitul sau pierderea atribuibil(a) actionarilor societatii -mama (numaratorul) la media ponderata a actiunilor ordinare in circulatie (numitorul) ale perioadei.

Obiectivul informatiilor reflectate de rezultatul pe actiune de baza este de a evalua gradul de participatie al fiecarei actiuni ordinare a unei societati-mama in performanta entitatii pe parcursul perioadei de raportare.

In scopul calcularii rezultatului pe actiune de baza, numarul actiunilor ordinare este egal cu media ponderata a actiunilor ordinare in circulatie in exercitiul respectiv.
Rezultatul pe actiune diluat

O entitate va calcula valorile rezultatului pe actiune diluat la profitul sau pierderea atribuibil(a) actionarilor ordinari ai societatii mama si, daca sunt recunoscute, la profitul sau pierderea ce deriva din activitatile continue atribuibile acelor actionari.

In scopul calcularii rezultatului pe actiune diluat, o entitate va ajusta profitul sau pierderea atribuibil(a) actionarilor ordinari ai societatii mama si media ponderata a actiunilor in circulatie , cu efectele tuturor actiunilor ordinare potentiale diluate.

Obiectivul actestui indicator este de a evalua participarea fiecarei actiuni ordinare in cadrul performantei unei entitati, luandu-se in considerare influenta tuturor actiunilor ordinare potentiale diluate aflate in circulatie in momentul respectiv.
Diluarea este o reducere a rezultatului pe actiune sau o crestere a pierderii pe actiune rezultata in ipoteza ca instrumentele convertibile sunt convertibile , ca optiunile sau waranturile sunt exercitate sau ca actiunile ordinare sunt emise dupa indeplinirea anumitor conditii specificate.
Antidiluarea este o crestere a rezultatului pe actiune sau o reducere a pierderii pe actiune rezultata in ipoteza ca instrumentele convertibile sunt convertibile , ca optiunile si warantele sunt exercitate , sau ca actiunile ordinare sunt emise dupa indeplinirea anumitor conditii specificate.

O actiune ordinara este un instrument de capitaluri proprii care este subordonat tuturor celorlalte clase de instrumente de capitaluri proprii.

O actiune ordinara potentiala este un instrument financiar sau un alt contract care ii poate da detinatorului dreptul la actiuni ordinare.

Articole similare:

IAS 2 Stocuri

IAS 28 Investitii in entitati asociate

IAS 19 Beneficiile angajatilor

IAS 21 Efectele variatiei cursurilor de schimb valutar

IAS 12 Impozitul pe profit

IAS 16 imobilizari corporale

IAS 24 Prezentarea informatiilor despre partile afiliate

IAS 38 Activele intangibile

IAS 10 Evenimente ulterioare datei bilantului

IAS 33 Rezultatul pe actiune

IAS 32 Instrumente financiare

IAS 18. Prestarea serviciilor

IAS 18. Vanzarea bunurilor

IAS 18. Dobanzi, redevente, dividende

IAS 18

Asa cum precizam intr-un articol precedent IAS 18 Venituri, acest standard se aplica pentru :

a) vanzarea bunurilor;
b) prestarea serviciilor;
c) utilizarea de catre altii a activelor entitatii , producatoare de dobanzi, redevente si dividende.

Veniturile aparute din utilizarea de catre altii a activelor entitatii ce genereaza dobanzi, redevente si dividende vor fi recunoscute atunci cand :

a) este probabil ca beneficiile economice asociate tranzactiei sa intre in entitate; si
b) valoarea veniturilor poate fi determinata in mod credibil.

Veniturile vor fi recunoscute pe urmatoarele baze :

a) dobanzile vor fi recunoscute utilizand metoda dobanzii efective , asa cu este descrisa in IAS 39;
b) redeventele vor fi recunoscute pe baza contabilitatii de angajamente, conform realitatii economice a contractului ; si
c) dividendele vor fi recunoscute atunci cand este stabilit dreptul actionarului de a primi plata.

Articole similare:

IAS 2 Stocuri

IAS 28 Investitii in entitati asociate

IAS 19 Beneficiile angajatilor

IAS 21 Efectele variatiei cursurilor de schimb valutar

IAS 12 Impozitul pe profit

IAS 16 Imobiliazari corporale

IAS 24 Prezentarea informatiilor despre partile afiliate

IAS 38 Activele intangibile

IAS 10 Evenimente ulterioare datei bilantului

IAS 33 Rezultatul pe actiune

IAS 32 Instrumente financiare

IAS 18. Prestarea serviciilor

IAS 18. Vanzarea bunurilor

IAS 18. Dobanzi, redevente, dividende

IAS 18

Asa cum precizam intr-un articol precedent IAS 18 Venituri, acest standard se aplica pentru :

a) vanzarea bunurilor;
b) prestarea serviciilor;
c) utilizarea de catre altii a activelor entitatii , producatoare de dobanzi, redevente si dividende.
Veniturile din vanzarea bunurilor vor fi recunoscute in momentul in care au fost indeplinite toate conditiile urmatoare :

a) entitatea a transferat cumparatorului riscurile si avantajele semnificative ce decurg din proprietatea asupra bunurilor;
b) entitatea nu mai gestioneaza bunurile vandute la nivelul la care ar fi facut-o , in mod normal, in cazul detinerii in proprietate a acestora si nici nu mai detine controlul efectiv asupra lor;
c) marimea veniturilor poate fi evaluata in mod credibil;
d) este probabil ca beneficiile economice asociate tranzactiei sa fie generate catre entitate si
e) costurile tranzactiei pot fi evaluate in mod credibil.

Evaluarea momentului in care entitatea transfera cumparatorului riscurile si avantajele semnificative ce decurg din proprietatea asupra bunurilor cere o examinare a circumstantelor in care s-a desfasurat tranzactia. In cele mai multe cazuri , transferul riscurilor si avantajelor coincide cu transferul titlului legal de proprietate sau cu trecerea bunurilor in posesia cumparatorului. Acesta este cazul celor mai multe vanzari en-detail. In alte cazuri, transferul riscurilor si avantajelor apare intr-un moment diferit de cel al transferului titlului legal de proprietate sau de trecerea bunurilor in posesia cumparatorului.

Daca entitatea pastreaza riscurile semnificative aferente proprietatii , tranzactia nu reprezinta o vanzare si veniturile nu sunt recunoscute. Exemple:

a) atunci cand entitatea are obligatii legate de rezultate nesatisfacatoare , neacoperite de prevederile garantiilor normale;
b) in momentul in care primirea veniturilor dintr-o anumita vanzare este conditionata de primirea de catre comparator a veniturilor din vanzarea bunurilor;
c) cand bunurile sunt trimise , dar trebuie sa fie instalate, iar instalarea reprezinta o parte semnificativa a contractului si nu a fost inca realizata de entitate;
d) cand cumparatorul are dreptul de a returna bunurile cumparate dintr-un motiv specificat in contractul de vanzare-cumparare si entitatea nu este asigurata de probabilitatea inapoierii bunurilor.

Veniturile sunt recunoscute numai atunci cand este probabil ca beneficiile economice asociate tranzactiei sa intre in entitate. In anumite cazuri, acest lucru poate fi putin probabil pana in momentul primirii contraprestatiei sau pana cand este inlaturata o incertitudine. De exemplu, este incert faptul ca o autoritate guvernamentala straina va da permisiunea remiterii contraprestatiei pentru o vanzare intr-o tara straina. Cand permisiunea este acordata , incertitudinea este inlaturata si venitul este recunoscut.

Veniturile si cheltuielile care se refera la aceeasi tranzactie sau eveniment se recunosc simultan, acest process fiind denumit in mod curent conectarea veniturilor cu cheltuielile.

IAS 2 Stocuri

IAS 28 Investitii in entitati asociate

IAS 19 Beneficiile angajatilor

IAS 21 Efectele variatiei cursurilor de schimb valutar

IAS 12 Impozitul pe profit

IAS 16 imobilizari corporale

IAS 24 Prezentarea informatiilor despre partile afiliate

IAS 38 Activele intangibile

IAS 10 Evenimente ulterioare datei bilantului

IAS 33 Rezultatul pe actiune

IAS 32 Instrumente financiare

IAS 18. Prestarea serviciilor

IAS 18. Vanzarea bunurilor

IAS 18. Dobanzi, redevente, dividende

IAS 18