Legea nr. 15 din 24 martie 1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în corporale şi necorporale. Unităţile care desfăşoară activităţi economice, denumite în continuare agenţi economici şi care imobilizeaza capital în active corporale şi necorporale supuse deprecierii, prin utilizare sau în timp, vor calcula, vor înregistra în contabilitate şi vor recupera uzura fizica şi morala a acestora, pentru refacerea capitalului angajat.
Aceste operaţiuni sunt denumite generic amortizarea capitalului imobilizat.
Persoanele juridice fără scop lucrativ care au dreptul, potrivit legii, sa desfăşoare activităţi economice vor amortiza capitalul imobilizat numai pentru acele activităţi desfăşurate în scopul obţinerii de profit şi pentru care, potrivit legii, acestea sunt plătitoare de impozit pe profit.
Persoanele fizice şi asociaţiile fără personalitate juridică, care desfăşoară activităţi în scopul realizării de venituri şi care, potrivit legii, sunt obligate sa conducă evidenta în partida simpla, vor amortiza bunurile şi drepturile pe care le deţin, potrivit prezentei legi.
Capitalul imobilizat supus amortizării este reflectat în patrimoniul agenţilor economici prin bunurile şi valorile destinate sa deserveasca activitatea pe o perioada mai mare de un an şi care se consuma treptat.
Activele corporale aferente capitalului imobilizat sunt:
a) terenurile, inclusiv investiţiile pentru amenajarea acestora;
b) mijloacele fixe.
In categoria mijloacelor fixe supuse amortizării sunt incluse si:
a) investiţiile efectuate la mijloacele fixe luate cu chirie;
b) capacităţile puse în funcţiune parţial, pentru care nu s-au întocmit formele de înregistrare ca mijloace fixe. Acestea se cuprind în grupele în care urmează a se înregistra, la valoarea rezultată prin însumarea cheltuielilor efective ocazionate de realizarea lor;
c) investiţiile efectuate pentru descoperta, în vederea valorificării de substanţe minerale utile, cu cărbuni şi alte zăcăminte ce se exploatează la suprafaţa, precum şi cele pentru realizarea lucrărilor miniere subterane de deschidere a zăcămintelor;
d) investiţiile efectuate la mijloacele fixe, în scopul îmbunătăţirii parametrilor tehnici iniţiali, prin majorarea valorii de intrare a mijlocului fix.
Sunt considerate active corporale, dar nu se supun amortizării: mijloacele fixe aflate în proprietatea publica, lacurile, bălţile, iazurile, care nu sunt rezultatul unei investiţii, precum şi terenurile, inclusiv cele împădurite.
Nu sunt considerate mijloace fixe:
a) motoarele, aparatele şi alte subansambluri ale mijloacelor fixe, procurate în scopul înlocuirii componentelor uzate cu ocazia reparaţiilor de orice fel, care nu modifica parametrii tehnici iniţiali ai mijlocului fix;
b) sculele, instrumentele şi dispozitivele speciale ce se folosesc fie la fabricarea anumitor produse în serie, fie la executarea unei anumite comenzi, indiferent de valoarea şi de durata lor de funcţionare normală;
c) construcţiile şi instalaţiile provizorii;
d) animalele care nu au îndeplinit condiţiile pentru a fi trecute la animale adulte, animalele de ingrasat, pasarile şi coloniile de albine;
e) pădurile;
f) investiţiile efectuate pentru realizarea lucrărilor miniere din afară perimetrelor de exploatare, precum şi cele pentru foraj, executate pentru explorări, prospecţiuni geologice şi geofizice, forajele pentru alimentarea cu apa, care nu au dat rezultate, sondele situate în gaz – capul unor zăcăminte de ţiţei, precum şi sondele de cercetare geologica, care au pus în evidenta acumulări de hidrocarburi, dar care, din motive geologico-tehnice şi economice obiective, nu pot fi exploatate;
g) prototipurile, atâta timp cat servesc ca model la executarea producţiei de serie, inclusiv seria zero, sau sunt supuse încercărilor în vederea omologării la producător;
h) echipamentul de protecţie şi de lucru, îmbrăcămintea specială, precum şi accesoriile de pat, indiferent de valoarea şi de durata lor de utilizare.
Activele necorporale aferente capitalului imobilizat cuprind:
a) cheltuielile de constituire: taxele şi alte cheltuieli de înscriere şi înmatriculare, cheltuielile privind emiterea şi vânzarea de acţiuni, cheltuielile de prospectare a pieţei şi de publicitate şi alte cheltuieli de aceasta natura legate de înfiinţarea şi dezvoltarea activităţii unităţii patrimoniale;
b) cheltuielile de cercetare-dezvoltare;
c) cheltuielile cu descoperirea rezervelor de substanţe minerale utile, neconcretizate în mijloace fixe, la zacamintele puse în exploatare;
d) concesiunile, imobilizarile necorporale de natura superficiei şi a uzufructului, brevetele şi alte drepturi şi valori asimilate;
e) alte imobilizari necorporale, inclusiv programe informatice create de agenţii economici sau achiziţionate de la terţi.
Duratele normale de funcţionare, precum şi clasificatia mijloacelor fixe se aproba prin hotărâre a Guvernului. La determinarea lor se va tine seama de parametrii tehnico-economici stabiliţi de proiectanţi şi de producători prin cărţile sau documentaţiile tehnice ale mijloacelor fixe respective, precum şi de efectele uzurii morale.
Aceste durate vor fi revizuite periodic, dar nu mai târziu de 5 ani.
Calcularea amortizării
Amortizarea se stabileşte prin aplicarea cotelor de amortizare asupra valorii de intrare a mijloacelor fixe şi se include în cheltuielile de exploatare.
Prin valoarea de intrare a mijloacelor fixe se înţelege:
a) valoarea de intrare aferentă fiecărui mijloc fix, reevaluata în conformitate cu prevederile legale;
b) cheltuielile de achiziţie pentru mijloacele fixe procurate cu titlu oneros;
c) costul de producţie pentru mijloacele fixe construite sau produse de unitatea patrimonială;
d) valoarea actuala pentru mijloacele fixe dobândite cu titlu gratuit, estimată la înscrierea lor în activ pe baza raportului întocmit de experţi şi cu aprobarea consiliului de administraţie al agentului economic, a responsabilului cu gestiunea patrimoniului, în cazul persoanelor juridice fără scop lucrativ, sau a ordonatorului de credite bugetare, în cazul instituţiilor publice;
e) valoarea de aport acceptată de părţi pentru mijloacele fixe intrate în patrimoniu cu ocazia asocierii, fuziunii etc., conform statutelor sau contractelor, determinata prin expertiza.
Amortizarea mijloacelor fixe se calculează începând cu luna următoare punerii în funcţiune, pana la recuperarea integrala a valorii de intrare, conform duratelor normale de funcţionare.
Amortizarea mijloacelor fixe concesionate, închiriate sau date în locaţie de gestiune se calculează de către agentul economic care le are în proprietate.
Amortizarea investiţiilor efectuate la mijloacele fixe concesionate, închiriate sau luate în locaţie de gestiune se recuperează de agentul economic care a efectuat investiţia, pe perioada contractului.
Amortizarea clădirilor şi a construcţiilor speciale ale minelor, salinelor cu extracţie în soluţie prin sonde, carierelor, exploatarilor la zi, pentru substanţe minerale solide, a căror durata de folosire este limitată de durata rezervelor şi care nu pot primi alte utilizări după epuizarea rezervelor, precum şi a investiţiilor pentru descoperta se calculează pe unitate de produs, în funcţie de rezerva exploatabila de substanta minerala utila.
Amortizarea mijloacelor fixe care fac obiectul unui contract de leasing operaţional se calculează de finanţator, cu posibilitatea amortizării întregii valori a mijlocului fix minus valoarea reziduala prevăzută în contract, pe parcursul duratei contractului, dar nu mai puţin de 3 ani.
Brevetele, licentele, know-how, mărcile de fabrica, de comerţ şi de servicii şi alte drepturi de proprietate industriala şi comercială similare, subscrise ca aport, achiziţionate pe alte cai, se amortizează pe durata prevăzută pentru utilizarea lor de către agentul economic care le deţine.
Imobilizarile necorporale de natura concesiunii, superficiei şi a uzufructului se amortizează pe durata contractului.
Programele informatice create de agentul economic sau achiziţionate de la terţi se amortizează în funcţie de durata probabila de utilizare, care nu poate depăşi o perioada de 5 ani.
Terenurile se înregistrează în contabilitate la intrarea în patrimoniu, la valoarea stabilită, în funcţie de clasele de calitate, suprafaţa, amplasare si/sau alte criterii legale, la costul de achiziţie sau la valoarea aportului în natura, după caz.
Scutirile de la calculul amortizării
In situaţii justificate, agenţii economici sunt scutiţi de la calculul amortizării, cu avizul direcţiei generale a finanţelor publice şi controlului financiar de stat, pentru următoarele active corporale:
a) minele trecute în conservare sau scoase definitiv din funcţiune, precum şi sondele de ţiţei şi gaze care nu se dau în producţie, la propunerea Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale;
b) mijloacele fixe din patrimoniul agenţilor economici trecute în conservare pe o durata mai mare de 30 de zile;
c) lucrările de îmbunătăţiri funciare şi de gospodărire a apelor, cu caracter general de deservire, destinate apărării impotriva inundatiilor şi inlaturarii excesului de umiditate, şi anume: diguri şi canale principale, de desecare, precum şi lucrările de combatere a eroziunii solului, de regularizare a scurgerii apelor pe versanţi şi de corectare a torenţilor, destinate apărării terenurilor agricole şi silvice şi obiectivelor social-economice din zona apărată, senalele navigabile, tunelele de metrou, infrastructura caii ferate, drumurile, podurile, apeductele, precum şi celelalte cai de comunicaţie.
Regimuri de amortizare
Agenţii economici amortizează mijloacele fixe potrivit prevederilor prezentei legi, utilizând unul dintre următoarele regimuri de amortizare:
A. Amortizarea liniara – se realizează prin includerea uniforma în cheltuielile de exploatare a unor sume fixe, stabilite proporţional cu numărul de ani ai duratei normale de utilizare a mijlocului fix.
Amortizarea liniara se calculează prin aplicarea cotei anuale de amortizare la valoarea de intrare a mijloacelor fixe.
B. Amortizarea degresiva – consta în multiplicarea cotelor de amortizare liniara cu unul dintre coeficienţii următori:
a) 1,5, dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix de amortizat este între 2 şi 5 ani;
b) 2,0, dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix de amortizat este între 5 şi 10 ani;
c) 2,5, dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix de amortizat este mai mare de 10 ani.
Aceşti coeficienţi pot fi modificati numai prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Finanţelor.
C. Amortizarea accelerata – consta în includerea, în primul an de funcţionare, în cheltuielile de exploatare a unei amortizări de pana la 50% din valoarea de intrare a mijlocului fix respectiv.
Amortizările anuale pentru exerciţiile următoare sunt calculate la valoarea rămasă de amortizat, după regimul liniar, prin raportare la numărul de ani de utilizare rămaşi.
Scoaterea din funcţiune a mijloacelor fixe
Scoaterea din funcţiune a mijloacelor fixe se face cu aprobarea consiliului de administraţie al agentului economic, respectiv a responsabilului cu gestiunea patrimoniului, în cazul persoanelor juridice fără scop lucrative.
La scoaterea din funcţiune a mijloacelor fixe aparţinând agenţilor economici la care statul deţine peste 50% din capitalul social se va urmări valorificarea la maximum a ansamblurilor, subansamblurilor şi pieselor componente prin executarea unor mijloace fixe noi, ca piese de schimb în cadrul unităţii respective sau prin vânzare, pe baza de licitaţie publica, organizată potrivit legii.
Articole similare
