• in contabilitate, profitul sau pierderea se stabileşte cumulat de la începutul exerciţiului financiar;

Din pacate, modul de stabilire a impozitului forfetar (impozit minim la nivel trimestrial) nu tine seama de acest fapt, astfel ca unele companii care in cursul anului trecut au inregistrat profit in primele trimestre ale anului iar in ultimele pierdere, s-au vazut nevoite sa plateasca impozitul forfetar pe aceste ultime trimestre, desi, daca ar fi aplicat principiul enuntat mai sus, conform caruia profitul se stabileste cumulat de la inceputul expercitiului, ar fi calculat un impozit mai mic pentru aceasta perioada.

• inchiderea conturilor de venituri şi cheltuieli se efectuează, de regulă, la sfârşitul exerciţiului financiar.

In legea contabilitatii nu se prevede deci obligativitatea inchiderii conturilor de venituri si cheltuieli la sfarsit de luna.

Exista companii(de regula multinationale) care opereaza inchiderea conturilor de venituri si cheltuieli doar la sfarsit de an. Aceasta practica insa nu contravine cu nimic preverilor legii contabilitatii.

• Rezultatul definitiv al exerciţiului financiar se stabileşte la închiderea acestuia.

• Repartizarea profitului se înregistrează în contabilitate pe destinaţii, după aprobarea situaţiilor financiare anuale.

• Pierderea contabilă reportată se acoperă din profitul exerciţiului financiar şi cel reportat, din rezerve, prime de capital şi capital social, potrivit hotărârii adunării generale a acţionarilor sau asociaţilor.

Nu este precizat insa in aceasta lege ce se intampla in situatia in care o societate obtine pierdere in cursul a trei exercitii financiare de exemplu si care obtine in al patrulea exercitiu financiar profit. Poate ea sa repartizeze o parte din acest profit sub forma de dividende sau trebuie sa utilizeze intregul profit pentru acoperirea pierderilor anterioare ?

Conform Ordinului 3055/2009 pierderea contabila reportata se acopera din profitul exercitiului financiar si cel reportat, din rezerve, prime de capital si capital social,potrivit hotarârii adunarii generale a actionarilor sau asociatilor, cu respectarea prevederilor legale. În lipsa unor prevederi legale exprese, ordinea surselor din care se acopera pierderea contabila este la latitudinea adunarii generale a actionarilor sau asociatilor, respectiv a consiliului de administratie.

Conform Codului Fiscal, pierderea anuală, stabilită prin declaraţia de impozit pe profit, se recuperează din profiturile impozabile obţinute în următorii 5 ani consecutivi. Recuperarea pierderilor se va efectua în ordinea înregistrării acestora, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit, potrivit prevederilor legale în vigoare din anul înregistrării acestora. Prin excepţie de la prevederile anterioare, pierderea fiscală anuală realizată începând cu anul 2009, stabilită prin declaraţia de impozit pe profit, se recuperează din profiturile impozabile obţinute în următorii 7 ani consecutivi. Recuperarea pierderilor se va efectua în ordinea înregistrării acestora, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit, potrivit prevederilor legale în vigoare din anul înregistrării acestora.

În contabilitate, profitul sau pierderea se stabileste cumulat de la începutul exercitiului financiar.

Rezultatul exercitiului se determina ca diferenta între veniturile si cheltuielile exercitiului.

Rezultatul definitiv al exercitiului financiar se stabileste la închiderea acestuia si reprezinta soldul final al contului de profit si pierdere.

Repartizarea profitului se înregistreaza în contabilitate pe destinatii, dupa aprobarea situatiilor financiare anuale.

Repartizarea profitului se efectueaza în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Sumele reprezentând rezerve constituite din profitul exercitiului financiar curent, în baza unor prevederi legale, se înregistreaza prin articolul contabil

129 “Repartizarea profitului” = 106 “Rezerve”.

Profitul contabil ramas dupa aceasta repartizare se preia la începutul exercitiului financiar urmator celui pentru care se întocmesc situatiile financiare anuale în contul 117 “rezultatul reportat“, de unde urmeaza a fi repartizat pe celelalte destinatii hotarâte de adunarea generala a actionarilor sau asociatilor, cu respectarea prevederilor legale.

Evidentierea în contabilitate a destinatiilor profitului contabil se efectueaza dupa adunarea generala a actionarilor sau asociatilor care a aprobat repartizarea profitului, prin înregistrarea sumelor reprezentând dividende cuvenite actionarilor sau asociatilor, rezerve si alte destinatii, potrivit legii.

Închiderea conturilor 121 “Profit sau pierdere” si 129 “Repartizarea profitului” se efectueaza la începutul exercitiului financiar urmator celui pentru care se întocmesc situatiile financiare anuale. Ca urmare, cele doua conturi apar cu soldurile corespunzatoare, în bilantul întocmit pentru exercitiul financiar la care se refera situatiile financiare anuale.

În contul 117 “rezultatul reportat” se evidentiaza distinct rezultatul reportat provenit din preluarea la începutul exercitiului financiar curent, a rezultatului din contul de profit si pierdere al exercitiului financiar precedent, precum si rezultatul reportat provenit din corectarea erorilor contabile.

Pierderea contabila reportata se acopera din profitul exercitiului financiar si cel reportat, din rezerve, prime de capital si capital social, potrivit hotarârii adunarii generale a actionarilor sau asociatilor, cu respectarea prevederilor legale. În lipsa unor prevederi legale exprese, ordinea surselor din care se acopera pierderea contabila este la latitudinea adunarii generale a actionarilor sau asociatilor, respectiv a consiliului de administratie.

În cazul corectarii de erori care genereaza pierdere contabila reportata, aceasta trebuie acoperita înainte de efectuarea oricarei repartizari de profit.

(ORDIN nr. 3.055 din 29 octombrie 2009 pentru aprobarea Reglementarilor contabile conforme cu directivele europene)

(1) Cheltuielile cu dobânzile sunt integral deductibile în cazul în care gradul de îndatorare a capitalului este mai mic sau egal cu trei.

Gradul de îndatorare a capitalului se determină ca raport între capitalul împrumutat cu termen de rambursare peste un an şi capitalul propriu, ca medie a valorilor existente la începutul anului şi sfârşitul perioadei pentru care se determină impozitul pe profit. Prin capital împrumutat se înţelege totalul creditelor şi împrumuturilor cu termen de rambursare peste un an, potrivit clauzelor contractuale.

Gradul de îndatorare =  [ (Capital împrumutat (începutul anului fiscal) + Capital împrumutat (sfârşitul perioadei)) / 2 ] / [ (Capital propriu (începutul anului fiscal) +Capital propriu (sfârşitul perioadei) ) / 2 ]

astfel:

Gradul de îndatorare =     [ Capital împrumutat (începutul anului fiscal) +Capital împrumutat (sfârşitul perioadei) ]/[ Capital propriu (începutul anului fiscal) +Capital propriu (sfârşitul perioadei)]

Ce cuprinde capitalul propriu ?

• capitalul social;

• rezervele legale,;

• alte rezerve;

• profitul nedistribuit;

• rezultatul exerciţiului şi

• alte elemente de capital propriu constituite potrivit reglementărilor legale.

În cazul sediilor permanente, capitalul propriu cuprinde capitalul de dotare pus la dispoziţie de persoana juridică străină pentru desfăşurarea activităţii în România, potrivit documentelor de autorizare, rezervele legale, alte rezerve, rezultatul exerciţiului şi alte elemente de capital propriu constituite potrivit reglementărilor legale.

Ce cuprinde capitalul imprumutat ?

Capital împrumutat cuprinde :

• totalul creditelor şi împrumuturilor cu termen de rambursare peste un an începând de la data încheierii contractului, cu excepţia celor mentionate la pct (4) prezentat mai jos, indiferent de data la care acestea au fost contractate.

• creditele sau împrumuturile care au un termen de rambursare mai mic de un an, în situaţia în care există prelungiri ale acestui termen, iar perioada de rambursare curentă, însumată cu perioadele de rambursare anterioare ale creditelor sau împrumuturilor pe care le prelungesc, depăşeşte un an.

(2) În condiţiile în care gradul de îndatorare a capitalului este peste trei, cheltuielile cu dobânzile şi cu pierderea netă din diferenţele de curs valutar, aferente împrumuturilor luate în calcul la determinarea gradului de îndatorare, sunt nedeductibile. Acestea se reportează în perioada următoare, în condiţiile alin. (1), până la deductibilitatea integrală a acestora.

(3) În cazul în care cheltuielile din diferenţele de curs valutar ale contribuabilului depăşesc veniturile din diferenţele de curs valutar, diferenţa va fi tratată ca o cheltuială cu dobânda, potrivit alin. (1), deductibilitatea acestei diferenţe fiind supusă limitei prevăzute la alin. (1). Cheltuielile din diferenţele de curs valutar, care se limitează potrivit prezentului alineat, sunt cele aferente împrumuturilor luate în calcul la determinarea gradului de îndatorare a capitalului.

Exceptii :

(4) Dobânzile şi pierderile din diferenţe de curs valutar, în legătură cu împrumuturile obţinute direct sau indirect de la bănci internaţionale de dezvoltare şi organizaţii similare şi cele care sunt garantate de stat, cele aferente împrumuturilor obţinute de la instituţiile de credit române sau străine, instituţiile financiare nebancare, de la persoanele juridice care acordă credite potrivit legii, precum şi cele obţinute în baza obligaţiunilor admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată nu intră sub incidenţa prevederilor prezentului articol.

Prin bănci internaţionale de dezvoltare se înţelege:

- Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (B.I.R.D.), Corporaţia Financiară

Internaţională (C.F.I.) şi Asociaţia pentru Dezvoltare Internaţională (A.D.I.);

- Banca Europeană de Investiţii (B.E.I.);

- Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (B.E.R.D.);

- bănci şi organizaţii de cooperare şi dezvoltare regională similare.

Prin împrumut garantat de stat se înţelege împrumutul garantat de stat potrivit Legii datoriei publice nr. 313/2004, cu modificările ulterioare.

In aceeasi categorie intra şi dobânzile/pierderile din diferenţe de curs valutar, aferente împrumuturilor obţinute în baza obligaţiunilor emise, potrivit legii, de către societăţile comerciale cu respectarea cerinţelor specifice de admitere la tranzacţionare pe o piaţă reglementată din România, potrivit prevederilor Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cele admise la tranzacţionare pe pieţe străine de valori mobiliare reglementate de autoritatea în domeniu a statelor respective.

(5) În cazul împrumuturilor obţinute de la alte entităţi, cu excepţia celor prevăzute la alin. (4), dobânzile deductibile sunt limitate la:

a) nivelul ratei dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României, corespunzătoare ultimei luni din trimestru, pentru împrumuturile în lei; şi

b) nivelul ratei dobânzii anuale de 8%, pentru împrumuturile în valută.

În cazul în care gradul de îndatorare astfel determinat este mai mic sau egal cu trei, cheltuielile cu dobânzile şi cu pierderea netă de curs valutar sunt deductibile integral după ce s-au efectuat ajustările prevăzute la acest alin. (5).

(6) Limita prevăzută la alin. (5) se aplică separat pentru fiecare împrumut, înainte de aplicarea prevederilor alin. (1) şi (2).

(7) Prevederile alin. (1) – (3) nu se aplică societăţilor comerciale bancare, persoane juridice române, sucursalelor băncilor străine care îşi desfăşoară activitatea în România, societăţilor de leasing pentru operaţiunile de leasing, societăţilor de credit ipotecar, instituţiilor de credit, precum şi instituţiilor financiare nebancare.

(8) În cazul unei persoane juridice străine care îşi desfăşoară activitatea printr-un sediu permanent în România, prevederile prezentului articol se aplică prin luarea în considerare a capitalului propriu.

Cum procedam pentru 2009 ?

1. Verificam daca dobanda aferenta imprumuturilor se incadreaza in limita a 8% pe an mentionata la pct ( 5).

Daca dobanda este mai mare, de exemplu 9% atunci suma reprezentand 1% este considerata nedeductibila integral si nu se mai reporteaza pe perioadele urmatoare;

2. Verificam daca gradul de indatorare a capitalului este mai mic sau egal cu trei.

Daca este mai mic sau egal cu trei, ceea ce a ramas din cheltuiala cu dobanda este deductibila la calculul profitului impozabil.

Daca gradul de indatorare este mai mare decat 3, cheltuiala cu dobanda si diferenta de curs aferenta se reporteaza in perioada urmatoare, iar pentru perioada curenta este nedeductibila.