Tratament fiscal privitor la leasingul financiar si la cel operational

Baza legala: Legea 571/2003 privind Codul fiscal cu modificari si completari ulterioare; HG 44/2004 privind Normele de aplicare Cod fiscal cu modificari si completari ulterioare

Conditiile ce trebuie indeplinite pentru ca un leasing sa fie considerat leasing financiar sau operational, conform prevederilor art.7 din Legea 571/2003 privind Codului fiscal sunt urmatoarele:

LEASING FINANCIAR

LEASING OPERATIONAL

riscurile si beneficiile dreptului de proprietate asupra bunului care face obiectul leasingului sunt transferate utilizatorului la momentul la care contractul de leasing produce efecte;
contractul de leasing prevede expres transferul dreptului de proprietate asupra bunului ce face obiectul leasingului catre utilizator la momentul expirarii contractului;
utilizatorul are optiunea de a cumpara bunul la momentul expirarii contractului, iar valoarea reziduala exprimata in procente este mai mica sau egala cu diferenta dintre durata normala de functionare maxima si durata contractului de leasing, raportata la durata normala de functionare maxima, exprimata in procente;
perioada de leasing depaseste 80% din durata normala de functionare maxima a bunului care face obiectul leasingului; in intelesul acestei definitii, perioada de leasing include orice perioada pentru care contractul de leasing poate fi prelungit;
valoarea totala a ratelor de leasing, mai putin cheltuielile accesorii, este mai mare sau egala cu valoarea de intrare a bunului.

se incheie intre locator si locatar, locatorul fiind cel care transfera locatarului riscurile si beneficiile dreptului de proprietate, mai putin riscul de valorificare a bunului la valoarea reziduala;
leasingul operational nu indeplineste niciuna dintre conditiile mentionate alaturat la punctele 2, 3, 4 si 5 de la leasingul financiar;
in cazul leasingului operational, riscul de valorificare a bunului la valoarea reziduala exista atunci cand optiunea de cumparare nu este exercitata la inceputul contractului sau cand contractul de leasing prevede expres restituirea bunului la momentul expirarii contractului.

Conform prevederilor legale, in privinta tratamentului fiscal in cazul celor doua tipuri de leasing financiar, este important sa subliniem urmatoarele aspecte:

• reglementarile fiscale prevad limitari fiscale in cazul cheltuielilor legate de vehiculele rutiere motorizate in cadrul carora se disting cheltuieli alocate la nivelul unui vehicul, incluzandu-le de asemenea si pe cele inregistrate in patrimoniul entitatii ca urmare a derularii unui contract de leasing, cum sunt: impozitele locale, asigurarea obligatorie de raspundere civila auto, inspectiile tehnice periodice, rovinieta, chiriile, partea nedeductibila din taxa pe valoarea adaugata, dobanzile, comisioanele, diferentele de curs valutar;

• sub aspectul fiscal, in cazul leasingului financiar, utilizatorul este tratat ca si proprietar, in timp ce în cazul leasingului operational, locatorul are aceasta calitate;

• in cazul amortizarii bunului care face obiectul unui contract de leasing, aceasta se face de catre utilizator in cazul leasingului financiar, si de catre locator in cazul leasingului operational, cheltuielile fiind deductibile, potrivit art. 24 Cod fiscal care trateaza despre amortizarea fiscala;

• utilizatorul poate deduce dobanda in cazul leasingului financiar, iar locatarul poate deduce chiria/rata de leasing in cazul leasingului operational.

Autorul articolului : Sergiu Cobirzan, expert contabil si auditor financiar.

Click aici pentru profilul de Linkedin al autorului.