Pentru Facturare si Gestiune recomandam SmartBill. Incerci GRATUIT!
Atat chitanta, cat si bonul fiscal sunt documente justificative care atesta incasarea unei sume de bani in numerar.
OUG 28/1999 reglementeaza obligatia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale si de a emite bonuri fiscale pentru incasarile in numerar sau prin card, cand vand cu amanuntul ori presteaza servicii direct catre populatie. Regula generala este ca dovada platii in aceste situatii este bonul fiscal, nu chitanta.
Art. 1 alin. (2) stabileste ca utilizatorii AMEF „au obligatia sa emita bonuri fiscale (…) si sa le inmaneze clientilor. La solicitarea clientilor, utilizatorii vor elibera acestora si factura.” Chitanta nu este mentionata aici ca alternativa la bon, desi ramane un document financiar‑contabil in alte situatii.
Situatia speciala: casa de marcat defecta
Art. 1 alin. (8) reglementeaza explicit momentul in care un utilizator de AMEF poate si trebuie sa recurga la chitanta.
Textul prevede ca, in cazul defectarii aparatelor de marcat electronice fiscale, pana la repunerea in functiune, operatorii economici:
- sunt obligati sa inregistreze toate operatiunile intr‑un registru special;
- sunt obligati „sa emita chitante, in conditiile legii, pentru respectivele operatiuni”;
- sunt obligati sa emita facturi la cererea clientului.
Deci, cand AMEF este defect si se lucreaza pe registrul special, chitanta devine documentul obligatoriu de justificare a incasarilor in numerar, in locul bonului fiscal.
Se interzice operatorilor economici care (…) au obligatia de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale si de a emite bonuri fiscale cu acestea sa inmaneze clientilor documente care atesta plata (…) altele decat bonurile fiscale, cu exceptia situatiei prevazute la alin. (8).
Activitati exceptate de la AMEF si obligatia de chitanta
Art. 2 din OUG 28 enumera activitatile exceptate de la obligatia de a utiliza AMEF (ex.: anumite profesii libere, anumite servicii, anumite tipuri de comert sau servicii de utilitati etc.). Pentru aceste activitati, operatorii nu trebuie sa foloseasca casa de marcat in conditiile art. 1 alin. (1). In aceasta situatie, pentru justificarea incasarilor se utilizeaza chitanta.
Am scris aici despre : exceptiile de la utilizarea casei de marcat.
Alte situatii in care se utilizeaza chitanta
OUG 28/1999 nu reglementeaza toate cazurile de chitanta, ci doar cele legate de prezenta/absenta AMEF. In rest, chitanta ramane reglementata de Ordinul 2634/2015 privind documentele financiar‑contabile si poate fi folosita.
Conform acestui ordin, chitanța și chitanța pentru operațiuni în valută sunt documente justificative de înregistrare în registrul de casă/registrul de casă în valută și în contabilitate a încasărilor și plăților efectuate în numerar (lei/valută), precum și a depunerilor de sume la casieria entității.
Important! În condițiile în care sumele înscrise în chitanță sunt aferente livrărilor de bunuri sau prestărilor de servicii scutite fără drept de deducere conform prevederilor din Codul fiscal, formularul de chitanță este documentul justificativ care stă la baza înregistrării veniturilor în contabilitate.
În condițiile utilizării aparatelor de marcat electronice fiscale, în conformitate cu prevederile legale, documentul în baza căruia se înregistrează în contabilitate veniturile aferente încasărilor zilnice este Raportul fiscal de închidere zilnică, respectiv Registrul special întocmit în condițiile defectării aparatelor de marcat electronice fiscale.
Chitanta se întocmește pentru fiecare sumă încasată, de către casierul entității și se semnează de acesta pentru primirea sumei. semnează de acesta pentru primirea sumei.
Chitanta se mai mai utilizeaza astfel la:
- la incasari numerar intre persoane juridice, in situatii in care operatiunea nu intra sub obligatia de AMEF (de ex. anumite servicii B2B);
- pentru operatiuni de casierie (avansuri, restituiri, depuneri de numerar etc.), unde chitanta este documentul justificativ de casa.
