Ce cuprind stocurile ?
a) Marfurile ( bunurile pe care entitatea le cumpara în vederea revânzarii sau produsele predate spre vânzare magazinelor proprii);
b) materiile prime (participa direct la fabricarea produselor si se regasesc în produsul finit integral sau partial, fie în starea lor initiala, fie transformata);
c) materialele consumabile (materiale auxiliare, combustibili, material pentru ambalat, piese de schimb, seminte si materiale de plantat, furaje si alte materiale consumabile), care participa sau ajuta la procesul de fabricatie sau de exploatare fara a se regasi, de regula, în produsul finit;
d) materialele de natura obiectelor de inventar;
e) produsele, si anume:
– semifabricatele, prin care se întelege produsele al caror proces tehnologic a fost terminat într-o sectie (faza de fabricatie) si care trec în continuare în procesul tehnologic al altei sectii (faze de fabricatie) sau se livreaza tertilor;
– produsele finite, adica produsele care au parcurs în întregime fazele procesului de fabricatie si nu mai au nevoie de prelucrari ulterioare în cadrul entitatii, putând fi depozitate în vederea livrarii sau expediate direct clientilor;
– rebuturile, materialele recuperabile si deseurile;
f) animalele si pasarile;
g) ambalajele, care includ ambalajele refolosibile, achizitionate sau fabricate, destinate produselor vândute si care în mod temporar pot fi pastrate de terti, cu obligatia restituirii în conditiile prevazute în contracte;
h) productia în curs de executie, reprezentând productia care nu a trecut prin toate fazele (stadiile) de prelucrare, prevazute în procesul tehnologic, precum si produsele nesupuse probelor si receptiei tehnice sau necompletate în întregime. În cadrul productiei în curs de executie se cuprind, de asemenea, serviciile si studiile în curs de executie sau neterminate.
Un caz aparte in structura stocurilor il reprezinta bunurile aflate în custodie, pentru prelucrare sau în consignatie la terti, masinile folosite numai ca material de demonstratie pentru negociere în domeniul automobilelor, cu durata de utilizare de sub un an.
Acestea se înregistreaza distinct în contabilitate, pe categorii de stocuri. Daca materialele de demonstratie au durata de utilizare mai mare de un an, ele reprezinta imobilizari.
Sunt reflectate, de asemenea, distinct în contabilitate, acele stocuri cumparate, pentru care s-au transferat riscurile si beneficiile aferente, dar care sunt în curs de aprovizionare (grupa 32 “Stocuri în curs de aprovizionare” din Planul de conturi general).
Înregistrarea în contabilitate a intrarii stocurilor se efectueaza la data transferului riscurilor si beneficiilor.
În general, datele de transfer al controlului, de transfer al proprietatii si de livrare coincid.
Totusi, pot exista decalaje de timp, de exemplu, pentru:
– bunuri vândute în consignatie sau stocurile la dispozitia clientului;
– stocuri gajate livrate creditorului beneficiar al gajului, care ramân în evidenta debitorului pâna la vânzarea lor;
– bunuri receptionate pentru care nu s-a primit înca factura, care trebuie înregistrate în activele cumparatorului;
– bunuri livrate si nefacturate, care trebuie scoase din evidenta, transferul de proprietate având loc;
– bunuri vândute si nelivrate înca, pentru care a avut loc transferul proprietatii.
De exemplu, la vânzarile cu conditia de livrare “ex-work”, bunurile vândute ies din stocul vânzatorului din momentul punerii lor la dispozitia cumparatorului etc.
Importat
• Detinerea, cu orice titlu, de bunuri materiale, precum si efectuarea de operatiuni economice, fara sa fie înregistrate în contabilitate, sunt interzise.
In acest sens este necesar sa se asigure:
a) receptionarea tuturor bunurilor materiale intrate în entitate si înregistrarea acestora la locurile de depozitare. Bunurile materiale primite pentru prelucrare, în custodie sau în consignatie se receptioneaza si înregistreaza distinct ca intrari în gestiune. În contabilitate, valoarea acestor bunuri se înregistreaza în conturi în afara bilantului;
b) în situatia unor decalaje între aprovizionarea si receptia bunurilor care
se dovedesc a fi în mod cert în proprietatea entitatii, se procedeaza astfel:
– bunurile sosite fara factura se înregistreaza ca intrari în gestiune atât la locul de depozitare, cât si în contabilitate, pe baza receptiei si a documentelor însotitoare;
– bunurile sosite si nereceptionate se înregistreaza distinct în contabilitate ca intrare în gestiune;
c) în cazul unor decalaje între vânzarea si livrarea bunurilor, acestea se înregistreaza ca iesiri din entitate, nemaifiind considerate proprietatea acesteia, astfel:
– bunurile vândute si nelivrate se înregistreaza distinct în gestiune, iar în contabilitate în conturi în afara bilantului;
– bunurile livrate, dar nefacturate, se înregistreaza ca iesiri din gestiune atât la locurile de depozitare, cât si în contabilitate, pe baza documentelor care confirma iesirea din gestiune potrivit legii;
d) bunurile aprovizionate sau vândute cu clauze privind dreptul de proprietate se inregistreaza la intrari si, respectiv, la iesiri, atât în gestiune, cât si în contabilitate, potrivit contractelor încheiate.
