Pentru Facturare si Gestiune recomandam SmartBill. Incerci GRATUIT!
În contabilitate, evaluarea elementelor patrimoniale este importanta pentru reflectarea corectă a poziției financiare a unei entități. La data intrării în entitate, bunurile trebuie recunoscute la o valoare de intrare, stabilită în funcție de natura și modul de dobândire al acestora.
Conform regulilor generale de evaluare (Secțiunea 3.1, pct. 75 din O 1802/2014), există patru baze principale de evaluare la intrare:
- cost de achiziție – pentru bunuri cumpărate cu titlu oneros;
- cost de producție – pentru bunuri produse intern;
- valoarea de aport – pentru bunuri aduse ca aport la capital;
- valoarea justă – pentru bunuri obținute gratuit sau constatate plus la inventariere.
Dintre acestea, valoarea justă are un rol specific, fiind utilizată în situații în care nu există o tranzacție de piață directă.
Ce este valoarea justă?
Valoarea justă reprezintă suma la care un activ ar putea fi tranzacționat între părți aflate în cunoștință de cauză, care acționează în mod voluntar, într-o tranzacție desfășurată în condiții obiective de piață.
Din perspectiva reglementărilor contabile:
- se bazează pe date de piață disponibile;
- reflectă prețul estimat într-o tranzacție normală, nu unul forțat;
- este determinată, de regulă, de evaluatori autorizați;
- poate fi stabilită prin metode alternative atunci când nu există piață activă.
În lipsa unor date de piață directe, valoarea justă se determină prin tehnici de evaluare (de exemplu: abordarea prin venit, cost sau comparație), utilizate în mod uzual de evaluatori profesioniști.
Când se utilizează valoarea justă?
Conform regulilor de evaluare la intrare, valoarea justă este utilizată în două situații principale:
Bunuri obținute cu titlu gratuit
Atunci când o entitate primește active fără o contraprestație (de exemplu, donații), nu există un cost de achiziție. În acest caz, bunul este recunoscut în contabilitate la valoarea justă.
Exemple:
- donații de echipamente;
- transferuri gratuite de active între entități;
- bunuri primite în cadrul unor programe sau sponsorizări.
Plusuri de inventar
Atunci când, în urma inventarierii, se constată bunuri care nu au fost anterior înregistrate, acestea sunt recunoscute la valoarea justă.
Exemple:
- stocuri descoperite în plus față de evidența contabilă;
- active omise anterior din evidență.
Diferența față de alte baze de evaluare
Este important de subliniat că valoarea justă se aplică exclusiv în situații specifice, în timp ce:
- costul de achiziție reflectă prețul efectiv plătit;
- costul de producție include toate costurile interne de realizare;
- valoarea de aport este stabilită prin evaluare la intrarea capitalului;
- valoarea justă este o estimare de piață, folosită când nu există o tranzacție directă.
Ulterior recunoașterii inițiale – utilizări importante
Reevaluarea imobilizărilor corporale (modelul reevaluării)
Una dintre cele mai importante utilizări ale valorii juste este în reevaluarea imobilizărilor corporale (terenuri, clădiri, echipamente).
În acest caz:
- activele sunt aduse la valoarea justă la data reevaluării;
- reevaluarea se face, de regulă, de evaluatori autorizați;
- diferențele din reevaluare sunt recunoscute în capitalurile proprii (rezervă din reevaluare) sau în contul de profit și pierdere, în funcție de situație.
Aici valoarea justă devine baza de actualizare a valorii contabile.
Transferuri și schimburi de active
Valoarea justă mai apare și în situații precum:
- schimbul de active similare sau diferite;
- transferuri între entități fără preț clar de piață;
- situații în care costul istoric nu este relevant sau disponibil.
În aceste cazuri:
- valoarea justă servește ca bază de evaluare a activului primit.
