In ultima perioada, ca urmare a infiltrarii multinationalelor in economia romaneasca, intalnim din ce in ce mai des notiunea de preturi de transfer. Ba mai mult, legislatia romaneasca in domeniul fiscal aduce ca obligatie suplimentara intocmirea dosarului preturilor de transfer .
Dar ce sunt preturile de transfer ? Cum se stabilesc ? Care este impactul lor ?
Ne propunem mai jos sa oferim cateva detalii legate de acest subiect.
In general multinationalele cu activitate de productie isi orienteaza activitatea spre tari cu forta de munca ieftina, cu acces facil la materii prime de calitate buna si mai ales preturi reduse. Produsele obtinute din activitatea acestor filiale, sunt vandute de regula unei alte entitati din grup, cu o marja controlata. Aceasta entitate-intermediar urmeaza la randul sau sa revanda produsele mai departe, cu marje care reflecta situatia reala a pietei. Analiza preturilor de transfer intervine in prima etapa, mai précis, atunci cand tranzactiile se efectueaza intre parti afiliate.
Conform Codului Fiscal, intre persoanele afiliate, pretul la care se transfera bunurile corporale sau necorporale ori se presteaza servicii reprezinta pret de transfer.
Pretul evident, nu mai urmeza in acest caz regulile valorii de piata(sau valorii juste conform IFRS) .
Conform Standardelor Internationale de contabilitate, valoarea justa este suma pentru care ar putea fi tranzactionat un activ sau decontata o datorie de bunavoie, intre parti interesate si, in cunostinta de cauza, in cadrul unei tranzactii in care pretul este determinat in mod obiectiv.
Abaterea de la aceste valori antreneaza o serie de probleme fiscale. Practic se transfera profitul din tara producatoare a bunurilor in tara in care se afla inregistrata entitatea afiliata, si prin aceasta se reduce si impozitul pe profit aferent. Aceasta ar trebui sa se transfere intr-o competitie intre diversele economii de a reduce cotele de impozit pe profit pentru a stimula atragerea unor astfel de investitori.
Legislatia romaneasca prevede ca, la cererea organelor fiscale, contribuabilii trebuie sa pregateasca si sa prezinte dosarul preturilor de transfer.
Prin urmare, revine tot in sarcina contabililor sa documenteze modul de calcul al preturilor de transfer , sa gaseasca explicatii pertinente si argumente suficiente pentru a convinge autoritatile fiscale ca nivelul practicat corespunde valorii de piata. De regula aceste decizii de stabilire a preturilor pentru tranzactii intragrup se iau la nivelul conducerii grupului si foarte rar se poate interveni la nivel local in ajustarea lor, in cazul in care nu sunt oportune.
Conform articolului 11 din Codul Fiscal, in cadrul unei tranzactii intre persoane afiliate, autoritatile fiscale pot ajusta suma venitului sau a cheltuielii oricareia dintre persoane, dupa cum este necesar, pentru a reflecta pretul de piata al bunurilor sau serviciilor furnizate in cadrul tranzactiei. La stabilirea pretului de piata al tranzactiilor intre persoane afiliate se foloseste cea mai adecvata dintre urmatoarele metode:
a) metoda compararii preturilor, prin care pretul de piata se stabileste pe baza preturilor platite altor persoane care vand bunuri sau servicii comparabile catre persoane independente;
b) metoda cost-plus, prin care pretul de piata se stabileste pe baza costurilor bunului sau serviciului asigurat prin tranzactie, majorat cu marja de profit corespunzatoare;
c) metoda pretului de revanzare, prin care pretul de piata se stabileste pe baza pretului de revanzare al bunului sau serviciului vandut unei persoane independente, diminuat cu cheltuiala cu vanzarea, alte cheltuieli ale contribuabilului si o marja de profit;
d) orice alta metoda recunoscuta in liniile directoare privind preturile de transfer emise de Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica.
Prin urmare trebuie acordata o atentie deosebita acestui aspect care poate antrena consecinte fiscale importante.
