Pentru Facturare si Gestiune recomandam SmartBill. Incerci GRATUIT!
Ordonanta Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor si serviciilor de piata trateaza distinct comertul cu ridicata si comertul cu amanuntul si porneste de la ideea ca cele doua activitati au functii economice diferite, destinatari diferiti si reguli de organizare distincte.
Din acest motiv, pentru societati conteaza nu doar codul CAEN declarat, ci si modul concret in care este organizata activitatea intr-o anumita structura de vanzare.
Definitiile din OG 99/2000
Potrivit art. 4 din OG 99/2000, comertul cu ridicata/de gros este activitatea desfasurata de comerciantii care cumpara produse in cantitati mari in scopul revanzarii acestora in cantitati mai mici altor comercianti sau utilizatori profesionali si colectivi.
Comertul cu amanuntul/de detail este activitatea desfasurata de comerciantii care vand produse, de regula, direct consumatorilor pentru uzul personal al acestora.
Aceeasi ordonanta defineste si „structura de vanzare” ca fiind spatiul de desfasurare a unuia sau mai multor exercitii comerciale. Tot in art. 4 este definita si „suprafata de vanzare”, adica zona destinata accesului consumatorilor pentru achizitie, expunerea produselor, plata si circulatia personalului, fara spatiile de depozitare, birourile, anexele sau zonele de productie.
Din punct de vedere juridic, diferenta principala dintre cele doua forme de comert este data de destinatarul vanzarii si de scopul achizitiei: in comertul cu ridicata clientul cumpara pentru revanzare sau utilizare profesionala, iar in comertul cu amanuntul cumparatorul este consumatorul final.
Interdictia de exercitare in aceeasi structura de vanzare
Potrivit OG 99/2000, exercitarea de activitati de comert cu ridicata si comert cu amanuntul in aceeasi structura de vanzare, respectiv pe aceeasi suprafata de vanzare, este tratata ca fapta contraventionala.
Ordonanta separa clar notiunile de gros si detail si le raporteaza la tipuri distincte de activitate comerciala si la destinatari diferiti.
In practica, aceasta interdictie vizeaza situatiile in care acelasi spatiu comercial este folosit concomitent atat pentru vanzari catre consumatori finali, cat si pentru vanzari tip en-gros, fara o separare reala de structura ori de suprafata de vanzare. Un exemplu tipic este magazinul care functioneaza la raft pentru persoane fizice, dar in acelasi spatiu face si livrari en-gros catre firme, folosind aceeasi zona de expunere si aceeasi organizare comerciala.
Prin formularea „aceeasi structura de vanzare, respectiv suprafata de vanzare”, accentul nu cade doar pe adresa punctului de lucru, ci si pe delimitarea concreta a spatiului utilizat pentru fiecare activitate. Cu alte cuvinte, chiar daca operatorul are un singur punct de lucru, problema juridica apare atunci cand cele doua activitati se suprapun in acelasi spatiu comercial destinat vanzarii.
Sanctiunea
Pentru aceasta fapta, OG 99/2000 prevede amenda contraventionala de la 2.000 lei la 10.000 lei si masura complementara a interzicerii uneia dintre cele doua activitati.
De ce exista aceasta interdictie
Ratiunea normei poate fi inteleasa din definitiile ordonantei si din logica de reglementare a activitatii comerciale. Comertul cu amanuntul este orientat catre consumator, presupune expunere la raft, acces liber al cumparatorului, reguli de informare si structura specifica a vanzarii, in timp ce comertul cu ridicata este orientat spre revanzatori si utilizatori profesionali, cu o functie economica diferita.
Situatii practice cu risc ridicat
Exista cateva situatii recurente in care operatorii economici se expun unui risc contraventional ridicat:
- Depozit en-gros din care se vinde ocazional si catre persoane fizice, direct de la tejghea sau din aceeasi zona de stoc/expozitie.
- Magazin cu amanuntul care acorda „pret de gros” firmelor, dar foloseste aceeasi structura si aceeasi suprafata de vanzare pentru ambele fluxuri comerciale.
- Showroom sau magazin care deserveste simultan publicul larg si clienti profesionali, fara separare fizica sau functionala a activitatii.
Ce solutii de organizare reduc riscul
Cea mai sigura solutie este separarea activitatilor in structuri de vanzare distincte. Asta poate insemna, de exemplu, un magazin destinat exclusiv comertului cu amanuntul si un depozit sau alt punct de lucru destinat exclusiv comertului cu ridicata, fiecare cu regimul sau propriu de functionare si cu documentatia administrativa aferenta.
Pentru operatorii care vor sa pastreze atat componenta en-gros, cat si pe cea en-detail, cheia este separarea clara si documentata a activitatilor. In lipsa acestei delimitari, riscul nu este doar o amenda, ci si pierderea posibilitatii de a continua una dintre activitati in structura verificata.
