Pentru Facturare si Gestiune recomandam SmartBill. Incerci GRATUIT!
Contabilitatea stocurilor reprezintă un aspect esențial al gestiunii financiare a unei entități economice, având rolul de a reflecta corect atât cantitatea, cât și valoarea stocurilor. Aceasta poate fi ținută cantitativ și valoric sau doar valoric, prin utilizarea inventarului permanent sau a inventarului intermitent. Alegerea metodei depinde de natura activității, de volumul operațiunilor și de cerințele legislative.
1. Inventarul permanent
Inventarul permanent presupune înregistrarea în timp real a tuturor operațiunilor legate de stocuri, atât intrările, cât și ieșirile acestora. Aceasta permite:
- Cunoașterea exactă a stocurilor în orice moment, atât cantitativ, cât și valoric.
- Monitorizarea permanentă a evoluției stocurilor și gestionarea eficientă a resurselor materiale.
Astfel, prin inventarul permanent, entitatea poate lua decizii rapide privind aprovizionarea, producția sau vânzările, evitând situațiile de lipsă sau surplus excesiv.
2. Inventarul intermitent
Inventarul intermitent se bazează pe înregistrarea ieșirilor de stocuri doar la sfârșitul perioadei contabile, pe baza inventarierii fizice. Caracteristicile acestei metode sunt:
- Determinarea ieșirilor – Ieșirile de stocuri nu sunt înregistrate continuu, ci se calculează ca diferență între stocurile inițiale, plus intrările în cursul perioadei, minus stocurile finale constatate la inventarierea fizică.
- Înregistrarea intrărilor – Intrările de stocuri nu se înregistrează direct în conturile de stocuri, ci prin conturile de cheltuieli.
- Inventarierea fizică obligatorie – Entitățile care aplică această metodă trebuie să efectueze inventarierea faptică conform politicilor contabile, cel târziu la sfârșitul perioadei pentru care se determină obligațiile fiscale.
- Limitări – Inventarul intermitent nu este aplicabil în comerțul cu amănuntul atunci când se utilizează metoda global-valorică.
Această metodă este utilă pentru firmele cu volume reduse de stocuri sau cu operațiuni mai simple, deoarece reduce efortul contabil pe parcursul perioadei, însă oferă o imagine mai puțin detaliată în timp real.
3. Evaluarea stocurilor
Un principiu fundamental în contabilitatea stocurilor este că activele de natura stocurilor nu trebuie înregistrate la o valoare mai mare decât valoarea realizabilă netă. Acest lucru presupune:
- Ajustarea valorii stocurilor pentru a reflecta deprecierea, pierderea de valoare sau riscul de vânzare la un preț mai mic decât cel contabil.
- În practică, dacă stocurile nu pot fi vândute sau utilizate la valoarea lor inițială, se înregistrează o ajustare pentru depreciere, ceea ce asigură corectitudinea situațiilor financiare.
Această abordare respectă principiul prudenței în contabilitate, evitând supraevaluarea activelor și prezentarea unui bilanț care să inducă în eroare utilizatorii financiari.
4. Concluzii
Contabilitatea stocurilor reprezintă un element vital pentru controlul financiar și gestiunea eficientă a resurselor materiale. Alegerea între inventarul permanent și inventarul intermitent depinde de:
- Volumul și complexitatea operațiunilor;
- Necesitatea de informații în timp real;
- Reglementările legale și fiscale aplicabile.
Indiferent de metoda aleasă, este esențial ca valoarea stocurilor să fie corect evaluată, reflectând realitatea economică și oferind suport pentru luarea deciziilor strategice.
