Conform Ordinului 3055/2009,fondul comercial se recunoaste, de regula, la consolidare si
reprezinta diferenta dintre costul de achizitie si valoarea justa la data tranzactiei, a partii din activele nete achizitionate de catre o entitate.
În situatiile financiare anuale individuale, fondul comercial se poate recunoaste numai în cazul transferului tuturor activelor sau al unei parti a acestora si, dupa caz, si de datorii si capitaluri proprii, indiferent daca este realizat ca urmare a cumpararii sau ca urmare a unor operatiuni de fuziune.
Transferul este în legatura cu o afacere, reprezentata de un ansamblu integrat de activitati si active organizate si administrate în scopul obtinerii de profituri, înregistrarii de costuri mai mici sau alte beneficii.
Pentru recunoasterea în contabilitate a activelor si datoriilor primite cu ocazia acestui transfer, entitatile trebuie sa procedeze la evaluarea valorii juste a elementelor primite, în scopul determinarii valorii individuale a acestora. Aceasta se efectueaza, de regula, de catre profesionisti calificati în evaluare, membri ai unui organism profesional în domeniu, recunoscut national si international.
Fondul comercial generat intern nu se recunoaste ca activ deoarece nu este o resursa identificabila (adica nu este separabil si nici nu decurge din drepturi legale contractuale sau de alta natura) controlata de entitate, care sa poata fi evaluata credibil la cost.
În cazul în care fondul comercial este tratat ca un activ, se au în vedere urmatoarele prevederi:
a) fondul comercial se amortizeaza, de regula, în cadrul unei perioade de maximum cinci ani;
b) totusi, entitatile pot sa amortizeze fondul comercial în mod systematic într-o perioada de peste cinci ani, cu conditia ca aceasta perioada sa nu depaseasca durata de utilizare economica a activului si sa fie prezentata si justificata în notele explicative.
