Pentru Facturare si Gestiune recomandam SmartBill. Incerci GRATUIT!
Comunicat ITM Salaj, 25.09.2025
Chiar dacă obligațiile ce țin de domeniul sănătății și securității în muncă (SSM) îi revin în principal angajatorului lucrătorul trebuie să fie un partener activ al acestuia în ceea privește propria siguranță la locul de muncă.
Important de reținut în acest context:
- Obligațiile legale ale salariaților în domeniul SSM, cuprinse în fișa postului, includ respectarea regulilor de securitate și sănătate în muncă , utilizarea corectă a a echipamentelor de muncă și a echipamentelor individuale de protecție (EIP), comunicarea potențialelor pericole și cooperarea cu angajatorul pentru a asigura un mediu sigur.
- Comunicarea imediată a pericolelor de către lucrători este esențială fiind parte a sistemului de prevenire la nivelul locului de muncă.
- SSM este un efort de echipă, unde siguranța individuală și colectivă depind de respectarea responsabilităților de către toți participanții.
În timp ce angajatorul are obligația de a asigura un sistem de muncă sigur, Legea nr.319/2006 a securității și sănătății în muncă, în special prin art. 22 și 23, stabilește și obligațiile ce revin fiecărui lucrător. Acestea sunt îndatoriri legale, menite să asigure funcționarea eficientă a măsurilor de prevenire și să protejeze atât lucrătorul în cauză, cât și pe colegii săi. Nerespectarea acestor obligații nu doar că periclitează eforturile de prevenire ale angajatorului, dar poate atrage și răspunderea disciplinară a salariatului. În regulamentul intern trebuie să existe reguli privind protecţia, igiena şi securitatea în muncă în cadrul unităţii, precum și obligațiile salariaților, abaterile disciplinare respectiv sancțiunile aplicabile.
Principalele obligații ale lucrătorului:
Utilizarea corectă a echipamentelor de muncă : Fiecare lucrător trebuie să utilizeze mașinile, aparatura, uneltele conform instrucțiunilor primite. O obligație deosebit de importantă este interdicția de a schimba sau de a înlătura arbitrar dispozitivele de securitate proprii ale acestor echipamente. Dispozitivele de securitate (carcase, senzori, butoane de oprire de urgență etc.) reprezintă o măsură de protecție colectivă și neutralizarea lor poate duce la accidente grave.
Utilizarea corectă a echipamentului individual de protecție (EIP): Angajatorul este obligat să furnizeze EIP, iar lucrătorul este obligat să îl utilizeze corect, pe toată durata în care este expus riscului. După utilizare, acesta trebuie să fie înapoiat sau depozitat în locul stabilit, conform instrucțiunilor. Atunci când angajatorul își îndeplinește obligațiile conform legii și le furnizează angajaților echipamentele individuale de protecție, le explică necesitatea lor și riscurile în cazul nefolosirii echipamentelor, refuzul angajatului de a purta echipamentul este o conduită care poate atrage răspunderea sa disciplinară.
Angajatului nu îi este doar recomandat să poarte echipamentul de muncă ci este obligația sa.
Comunicarea imediată a pericolelor: Aceasta este una dintre cele mai importante obligații, care subliniază rolul activ al lucrătorului. Fiecare salariat are datoria legală de a comunica imediat angajatorului și/sau lucrătorilor desemnați orice situație de muncă despre care are motive întemeiate să o considere un pericol grav și iminent pentru securitatea și sănătatea sa sau a altor persoane.
Cooperarea cu angajatorul și/sau cu serviciile de prevenire: Lucrătorul trebuie să coopereze cu angajatorul, lucrătorul desemnat sau serviciile externe atât timp cât este necesar pentru a face posibilă realizarea oricăror măsuri dispuse pentru protecția sănătății și securității. Refuzul de a coopera poate periclita eficiența întregului plan de prevenire.
Însușirea și respectarea legislației și a instrucțiunilor: Fiecare lucrător are datoria de a participa la instruirile organizate de angajator și de a-și însuși cunoștințele predate. Respectarea instrucțiunilor de lucru și a normelor SSM nu este opțională, ci o componentă intrinsecă a disciplinei muncii.
Viziunea modernă asupra SSM, susținută de legislația europeană și națională, înseamnă a promova o cultură în care siguranța nu este negociabilă, în care raportarea incidentelor este încurajată ca o oportunitate de învățare și în care investiția în prevenire este văzută ca o investiție în oameni și în sustenabilitatea afacerii.
