Pentru Facturare si Gestiune recomandam SmartBill. Incerci GRATUIT!
Returnarea marfurilor sau a produselor finite de catre clienti reprezinta o operatiune frecventa in activitatea societatilor comerciale. Din punct de vedere contabil, modul de inregistrare a retururilor difera in functie de momentul in care acestea au loc, respectiv daca vanzarea initiala si returul sunt efectuate in acelasi exercitiu financiar sau in exercitii financiare diferite.
Returul marfurilor in acelasi exercitiu financiar
Atunci cand marfurile sunt returnate de clienti in acelasi exercitiu financiar in care a avut loc vanzarea, operatiunea se reflecta prin corectarea conturilor utilizate la inregistrarea tranzactiei initiale.
Astfel, se corecteaza urmatoarele conturi:
- 411 “Clienti”;
- 707 “Venituri din vanzarea marfurilor”;
- 607 “Cheltuieli privind marfurile”;
- 371 “Marfuri”.
Practic, se anuleaza efectele economice generate de vanzarea initiala, atat din perspectiva veniturilor, cat si din cea a descarcarii gestiunii.
Returul marfurilor aferente unei vanzari din exercitiul financiar precedent
Situatia este diferita atunci cand marfurile returnate se refera la o vanzare efectuata intr-un exercitiu financiar anterior.
In acest caz, daca informatiile privind returul sunt cunoscute la data bilantului, corectiile se inregistreaza prin utilizarea conturilor:
- 418 “Clienti – facturi de intocmit”;
- 408 “Furnizori – facturi nesosite”.
Aceste operatiuni trebuie reflectate in situatiile financiare ale exercitiului pentru care se efectueaza raportarea, respectand astfel principiul independentei exercitiilor si cerintele privind imaginea fidela a situatiilor financiare.
Returul produselor finite
Aceleasi principii contabile se aplica si in cazul produselor finite returnate de clienti.
In functie de situatia concreta, se corecteaza conturile specifice activitatii de productie, respectiv:
- 7015 “Venituri din vanzarea produselor finite”;
- 711 “Venituri aferente costurilor stocurilor de produse”;
- 345 “Produse finite”.
Prin aceste inregistrari se elimina efectele vanzarii initiale si se readuc in evidenta stocurile returnate.
Tratamentul contabil al retururilor trebuie analizat cu atentie, deoarece momentul in care are loc returnarea bunurilor influenteaza conturile utilizate si modul de prezentare in situatiile financiare. Daca returul intervine in acelasi exercitiu financiar, se corecteaza direct conturile afectate de vanzarea initiala. In schimb, pentru retururile aferente exercitiilor precedente, este necesara utilizarea conturilor de regularizare si respectarea principiilor contabile privind delimitarea exercitiilor.
