Modificari aduse in 31.01.2020 la Codul fiscal: impozit pe profit, TVA si accize

Pentru Facturare si Gestiune recomandam SmartBill. Incerci GRATUIT!

In MOF nr. 72/2020 a fost publicata Ordonanta nr. 6/2020 pentru modificarea Codului fiscal axata in principal pe 3 mari arii fiscale.

Ordinul a fost publicat ca urmare a necesitatii implementarii in legislatia nationala a 3 directive, astfel:

Impozit pe profit

In domeniul impozitului pe profit:

  • prevederile referitoare la tratamentul neuniform al elementelor hibride din Directiva (UE) 2016/1164 a Consiliului din 12 iulie 2016 de stabilire a normelor împotriva practicilor de evitare a obligaţiilor fiscale care au incidenţă directă asupra funcţionării pieţei interne si
  • Directiva (UE) 2017/952 a Consiliului din 29 mai 2017 de modificare a Directivei (UE) 2016/1164 în ceea ce privește tratamentul neuniform al elementelor hibride care implică țări terțe;

Avand in vedere obligatia transpunerii conforme a prevederilor Directivei 2016/1164, modificata prin Directiva 2017/952, precum si cerinta de comunicare catre Comisia Europeana a textului acestor masuri, Romania reglementeaza tratamentele neuniforme importate si tratamente neuniforme ale elementelor hibride care apar, atat intre state membre, cat si in legatura cu alte state terte, atunci cand cel putin una dintre partile implicate este:
• societate, contribuabil platitor de impozit pe profit, potrivit prevederilor fiscale nationale,
• un sediu permanent sau elemente tratate drept sedii permanente ale entitatilor rezidente in state terte,
entitate considerata transparenta in scopuri fiscale, potrivit prevederilor fiscale nationale, stabilita in Romania, in cazul elementelor hibride inversate. Astfel, se reglementeaza patru categorii de tratamente neuniforme ale elementelor hibride:
• tratamente care rezulta din platile efectuate in temeiul unui instrument financiar;
• tratamente care sunt consecinta diferentelor de alocare a platilor efectuate catre o entitate hibrida sau catre un sediu permanent, inclusiv ca urmare a platilor catre un sediu permanent ignorat;
• tratamente care rezulta din platile efectuate de o entitate hibrida catre proprietarul ei sau platile preconizate intre sediul central si sediul permanent sau intre doua sau mai multe sedii permanente;
• cazuri de dubla deducere aparute in urma platilor efectuate de o entitate hibrida sau de un sediu permanent.
Sfera de aplicare a normelor vizeaza doar acele tratamente neuniforme ale elementelor hibride care apar intre un contribuabil platitor de impozit pe profit si intreprinderile sale asociate sau intre intreprinderile asociate, intre sediul social si un sediu permanent sau intre doua sau mai multe sedii permanente ale aceleiasi entitati, sau care rezulta dintr-un acord structurat care implica un contribuabil.
Pentru astfel de cazuri, se reglementeaza ca intreprinderea asociata sa fie detinuta de contribuabil sau de o alta intreprindere asociata, sau sa fie detinuta printr-o participare sub forma de drepturi de vot, drepturi de proprietate asupra capitalului sau de drepturi la repartizarea profitului, de 50 % sau mai mult.
De asemenea, proprietatea sau drepturile persoanelor care actioneaza solidar trebuie agregate in scopul aplicarii acestei cerinte. In acest scop, definitia „intreprinderii asociate” a fost completata cu situatiile care reflecta controlul efectiv/influenta semnificativa asupra/intre intreprinderi asociate, entitati care face parte din acelasi grup consolidat in scopuri contabile, intreprinderi in care contribuabilul are o influenta semnificativa asupra conducerii si invers, precum si intreprinderi care au o influenta semnificativa asupra conducerii contribuabilului.

Deoarece tratamentele neuniforme ale elementelor hibride pot avea drept rezultat o dubla deducere sau o deducere fara includere, a fost necesar sa se stabileasca norme fiscale nationale prin care, Romania, ca stat membru implicat, sa refuze deducerea unei plati/cheltuieli/pierderi sau, dupa caz, sa impuna contribuabilului includerea platii in veniturile impozabile. Aceste norme se aplica numai platilor deductibile si nu afecteaza caracteristicile generale ale sistemului fiscal national. De asemenea, orice ajustare ce trebuie efectuata in temeiul prezentelor norme nu ar trebui, in principiu, sa afecteze alocarea drepturilor de impozitare stabilite in temeiul unei conventii de evitare a dublei impuneri intre Romania si alta jurisdictie implicata.
In cazul platilor efectuate in temeiul unui instrument financiar, un tratament neuniform al elementelor hibride apare atunci cand deducerea fara includere poate fi pusa pe seama diferentelor in ceea ce priveste calificarea instrumentului sau a platilor efectuate in temeiul acestuia. Cu toate acestea, o plata efectuata in temeiul unui instrument financiar nu trebuie sa fie tratata ca dand nastere unui tratament neuniform al elementelor hibride in cazul in care avantajele fiscale acordate in jurisdictia beneficiarului platii se datoreaza exclusiv statutului fiscal al beneficiarului platii sau faptului ca instrumentul este detinut in conditiile unui regim special.
Normele abordeaza, de asemenea, si cazurile de dubla deducere, indiferent daca acestea apar ca urmare a platilor, a cheltuielilor care nu sunt tratate ca plati in temeiul legislatiei nationale sau ca urmare a amortizarii sau deprecierii pierderilor. Cu toate acestea, la fel ca in cazul platilor preconizate si al platilor efectuate de o entitate hibrida, care sunt ignorate de catre beneficiarul platii, un tratament neuniform al elementelor hibride nu ar trebui sa apara decat in masura in care jurisdictia platitorului permite ca deducerea sa fie compensata cu o suma care nu reprezinta venituri cu dubla includere. Aceasta inseamna ca, in cazul in care jurisdictia platitorului permite ca deducerea sa fie reportata intr-o perioada fiscala ulterioara, cerinta de a se realiza o ajustare in temeiul prezentelor norme este amanata pana in momentul in care deducerea este efectiv compensata cu venituri nesupuse dublei includeri in jurisdictia platitorului.
Tratamentele neuniforme ale elementelor hibride in ceea ce priveste sediile permanente apar atunci cand diferentele intre normele din jurisdictia sediului permanent si cea de rezidenta privitoare la alocarea veniturilor si a cheltuielilor intre parti diferite ale aceleiasi entitati conduc la un tratament neuniform al rezultatelor fiscale si includ acele cazuri in care un tratament neuniform este cauzat de faptul ca un sediu permanent este ignorat in temeiul legislatiei sucursalei. Aceste tratamente neuniforme pot avea drept rezultat o dubla deducere sau o deducere fara includere si, prin urmare, trebuie eliminate. In cazul sediului permanent ignorat de jurisdictia in care este situat iar Romania este statul membru in care contribuabilul este rezident se reglementeaza includerea veniturilor sediului in baza impozabila care, altfel, ar fi fost atribuite sediului permanent. Totodata, normele acopera si tratamentele neuniforme ale elementelor hibride care apar intre doua sau mai multe sedii permanente ale aceleiasi entitati.
Pentru a evita rezultate nedorite in interactiunea dintre norma privind instrumentele financiare hibride si cerintele de capacitate de absorbtie a pierderilor impuse bancilor si fara a aduce atingere normelor privind ajutoarele de stat, Romania a exclus din domeniul de aplicare al normelor reglementate instrumentele din cadrul grupului care sunt emise cu unicul scop de a indeplini cerintele privind capacitatea de absorbtie a pierderilor impuse emitentului, si nu cu scopul de a evita plata impozitelor.
Transferurile hibride pot avea drept rezultat o diferenta de tratament fiscal in cazul in care, ca urmare a unui acord de a transfera un instrument financiar, randamentul aferent instrumentului respectiv ar fi considerat ca fiind obtinut de mai mult de una dintre partile la acord. In aceste cazuri, plata efectuata in cadrul transferului hibrid ar putea conduce la o deducere pentru platitor, fiind totodata tratata de catre beneficiarul platii drept randament aferent instrumentului suport. Aceasta diferenta de tratament fiscal poate conduce la o deducere fara includere sau la generarea unui excedent de credit fiscal pentru impozitul retinut la sursa asupra instrumentului suport. In cazul unor transferuri hibride care au fost structurate pentru a produce excedente de credite fiscale, se reglementeaza impiedicarea platitorului in utilizarea excedentului de credit pentru a obtine un avantaj fiscal.
Tratamentele neuniforme importate deplaseaza efectul unui tratament neuniform al elementelor hibride intre parti situate in tari terte catre jurisdictia unui stat membru prin utilizarea unui instrument nehibrid, subminand astfel eficacitatea normelor care neutralizeaza tratamentele neuniforme ale elementelor hibride. O plata deductibila intr-un stat membru poate fi folosita pentru a finanta cheltuieli care implica un tratament neuniform al elementelor hibride. Pentru a contracara astfel de tratamente neuniforme importate, prezentele norme nu permit deducerea unei plati daca veniturile corespunzatoare generate de plata respectiva sunt compensate, in mod direct sau indirect, cu o deducere care apare in cadrul unui tratament neuniform al elementelor hibride care are drept rezultat o dubla deducere sau o deducere fara includere intre tari terte.
In sensul celor prezentate, tratament neuniform al elementelor hibride reprezinta o situatie care implica un contribuabil sau o entitate, in cazul caruia/careia:
a) o plata in temeiul unui instrument financiar conduce la o deducere fara includere;
b) o plata catre o entitate hibrida conduce la o deducere fara includere, iar tratamentul neuniform este rezultatul unor diferente privind alocarea platilor efectuate catre entitatea hibrida in temeiul legislatiei jurisdictiei in care entitatea hibrida este stabilita sau inregistrata si al legislatiei jurisdictiei oricarei persoane care participa la entitatea hibrida respectiva;
c) o plata catre o entitate cu unul sau mai multe sedii permanente conduce la o deducere fara includere, iar tratamentul neuniform este rezultatul unor diferente privind alocarea platilor intre sediul central si sediul permanent sau intre doua sau mai multe sedii permanente ale aceleiasi entitati in temeiul legislatiei jurisdictiei in care isi desfasoara activitatea entitatea respectiva;
d) o plata conduce la o deducere fara includere ca urmare a unei plati catre un sediu permanent ignorat;
e) o plata de catre o entitate hibrida conduce la o deducere fara includere, iar respectivul tratament neuniform este rezultatul faptului ca plata este ignorata in temeiul legislatiei din jurisdictia beneficiarului platii;
f) o plata preconizata intre sediul central si sediul permanent sau intre doua sau mai multe sedii permanente conduce la o deducere fara includere, iar tratamentul neuniform respectiv este rezultatul faptului ca plata este ignorata in temeiul legislatiei din jurisdictia beneficiarului platii; sau
g) apare o dubla deducere.
In functie de situatia din care rezulta tratamentul neuniform al unor elemente hibride, contribuabilul roman, aplica, dupa caz, una din urmatoarele regulile de ajustare:
• i se impune nededucerea unei plati/cheltuieli, sau
• i se impune includerea platilor in veniturile sale impozabile.
De asemenea, se propune excluderea din categoria tratamentelor neuniforme ale elementelor hibride vizate de normele propuse, sub conditia indeplinirii anumitor cerinte, cum este cazul tratamentelor rezultate dintr-o plata de dobanda efectuata catre o intreprindere asociata, in cadrul unui instrument financiar, daca instrumentul financiar a fost emis:
• in legatura cu instrumente financiare cu caracteristici de conversie, de recapitalizare interna sau de reducere a valorii contabile, la nivelul unei societati-mama;
• la un nivel necesar pentru a satisface cerintele aplicabile in materie de capacitate de absorbtie a pierderilor;
• nu ca parte a unui acord structurat.
In aplicarea normelor propuse se utilizeaza explicatiile si exemplele, aplicabile domeniului reglementat, din raportul Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica referitor la Actiunea 2 privind erodarea bazei impozabile si a transferului profiturilor (BEPS), drept sursa de ilustrare sau interpretare, in masura in care acestea sunt consecvente cu dispozitiile Directivei 2016/1164, asa cum aceasta este modificata de Directiva 2017/952, si cu dreptul Uniunii Europene.

Toate noutatile fiscale 2020

TVA

• în domeniul TVA, Directiva (UE) 2018/1910 a Consiliului din 4 decembrie 2019 de modificare a Directivei 2006/112/CE în ceea ce privește armonizarea și simplificarea anumitor norme din sistemul taxei pe valoarea adăugată pentru impozitarea schimburilor comerciale dintre statele membre;

Modificarile vizeaza :

  1. Stocurile la dispozitia clientului
    – se refera la situatia in care, in momentul transportului bunurilor catre alt stat membru, furnizorul cunoaste deja identitatea persoanei care achizitioneaza bunurile si careia ii vor fi furnizate aceste bunuri intr-un stadiu ulterior, dupa ce acestea au sosit in statul membru de destinatie. In prezent, aceasta situatie da nastere unei operatiuni considerate livrare (in statul membru de plecare a bunurilor) si unei operatiuni considerate achizitie intracomunitara (in statul membru de sosire a bunurilor), urmate de o livrare „nationala” in statul membru de sosire, si necesita ca furnizorul sa fie identificat in scopuri de TVA in statul membru respectiv.
    Pentru a evita acest lucru, in cazul in care operatiunile respective au loc intre doua persoane impozabile, astfel de tranzactii ar trebui sa fie considerate, in anumite conditii, ca dand nastere unei livrari scutite in statul membru de plecare si unei achizitii intracomunitare in statul membru de sosire.
  2. Operatiunile in lant
    -se refera la livrari succesive de bunuri care fac obiectul unui singur transport intracomunitar. Transportul intracomunitar al bunurilor ar trebui sa fie atribuit doar uneia dintre livrari si numai livrarea respectiva ar trebui sa beneficieze de scutirea de TVA prevazuta pentru livrarile intracomunitare.
    Celelalte livrari din lant ar trebui impozitate si ar putea necesita identificarea in scopuri de TVA a furnizorului in statul membru de livrare. Pentru a se evita folosirea unor abordari diferite in randul statelor membre, ceea ce ar putea duce la o impozitare dubla sau la lipsa impozitarii, si pentru a spori securitatea juridica pentru operatori, ar trebui stabilita o norma comuna potrivit careia, daca sunt indeplinite anumite conditii, transportul bunurilor ar trebui atribuit unei singure livrari din cadrul lantului de operatiuni.
  3. Scutirea aplicabila livrarilor de bunuri
    Numarul de identificare in scopuri de TVA in legatura cu scutirea aplicabila livrarilor de bunuri in comertul intracomunitar, se propune ca includerea in Sistemul de schimb de informatii privind TVA (VIES) a numarului de identificare in scopuri de TVA al persoanei care achizitioneaza bunurile, atribuit de alt stat membru decat cel in care incepe transportul bunurilor, sa devina, pe langa conditia de transport al bunurilor in afara statului membru de livrare, o conditie de fond pentru aplicarea scutirii, in loc sa fie o cerinta de forma.
    Mai mult, declaratia VIES este esentiala pentru informarea statului membru de sosire cu privire la prezenta bunurilor pe teritoriul sau si, prin urmare, reprezinta un element cheie al luptei impotriva fraudei in Uniune. Din acest motiv, statele membre ar trebui sa se asigure ca atunci cand furnizorul nu se conformeaza obligatiilor sale privind declaratia VIES, scutirea nu ar trebui aplicata, cu exceptia cazurilor in care furnizorul actioneaza cu buna-credinta, si anume atunci cand poate justifica in mod corespunzator in fata autoritatilor fiscale competente toate deficientele sale legate de declaratia recapitulativa, ceea ce ar putea include, la momentul respectiv, si comunicarea de catre furnizor a informatiilor corecte astfel cum se prevede la articolul 264 din Directiva 2006/112/CE.

In plus a fost suspendata pana in 31.12.2022 depunerea declaratiilor 392 A si B.

Accize

• în domeniile TVA și accize, Directiva (UE) 2019/475 a Consiliului din 18 februarie 2019 de modificare a Directivelor 2006/112/CE și 2008/118/CE în ceea ce privește includerea comunei italiene Campione d’Italia și a apelor italiene ale lacului Lugano în teritoriul vamal al Uniunii și în domeniul de aplicare teritorială al Directivei 2008/118/CE.

In vederea transpunerii prevederilor Directivei (UE) 2019/475 a Consiliului din 18 februarie 2019 de modificare a Directivelor 2006/112/CE si 2008/118/CE in ceea ce priveste includerea comunei italiene Campione d’Italia si a apelor italiene ale lacului Lugano in teritoriul vamal al Uniunii si in domeniul de aplicare teritoriala al Directivei 2008/118/CE, se modifica art 267 din Codul fiscal prin includerea comunei italiene Campione d’Italia si a apelor italiene ale lacului Lugano in teritoriul vamal al Uniunii, astfel cum este definit in Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European si al Consiliului, precum si in domeniul de aplicare teritoriala al Directivei 2008/118/CE a Consiliului in ceea ce priveste accizele.

Toate noutatile fiscale 2020

Articole similare

Comentariul tau aici