Plusuri la inventar – tratament contabil

  • Inscrie-te ACUM la newsletterul GRATUIT Contzilla.ro
  • All Inclusive - toate lucrarile de specialitate - Click AICI!
  • Pentru Facturare si Gestiune recomandam Smart Bill. Incerci GRATUIT!

    Inventarierea are ca scop principal stabilirea situatiei reale a tuturor elementelor de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii ale fiecarei entitati, precum si a bunurilor si valorilor detinute cu orice titlu, apartinand altor persoane juridice sau fizice, in vederea intocmirii situatiilor financiare anuale care trebuie sa ofere o imagine fidela a pozitiei financiare si a performantei entitatii pentru respectivul exercitiu financiar.

    In temeiul prevederilor Legii contabilitatii nr. 82/1991, republicata, entitatile au obligatia sa efectueze inventarierea elementelor de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii detinute, la inceputul activitatii, cel putin o data in cursul exercitiului financiar pe parcursul functionarii lor, in cazul fuziunii sau incetarii activitatii, precum si in urmatoarele situatii:

    • la cererea organelor de control, cu prilejul efectuarii controlului, sau a altor organe prevazute de lege;
    • ori de cate ori sunt indicii ca exista lipsuri sau plusuri in gestiune, care nu pot fi stabilite cert decat prin inventariere;
    • ori de cate ori intervine o predare-primire de gestiune;
    • cu prilejul reorganizarii gestiunilor;
    • ca urmare a calamitatilor naturale sau a unor cazuri de forta majora;
    • in alte cazuri prevazute de lege.

    La data intrarii in entitate, bunurile se evalueaza si se inregistreaza in contabilitate la valoarea de intrare, care se stabileste astfel:

    • la cost de achizitie ‐ pentru bunurile procurate cu titlu oneros;
    • la cost de productie ‐ pentru bunurile produse in entitate;
    • la valoarea de aport, stabilita in urma evaluarii ‐ pentru bunurile reprezentand aport la capitalul social;
    • la valoarea justa ‐ pentru bunurile obtinute cu titlu gratuit sau constatate plus la inventariere.

    Valoarea justa a activelor se determina, in general, dupa datele de evidenta de pe piata, printr‐o evaluare efectuata, de regula, de evaluatori autorizati.

    In situatia in care nu exista date pe piata privind valoarea justa, din cauza naturii specializate a activelor si a frecventei reduse a tranzactiilor, valoarea justa se poate determina prin alte metode utilizate, de regula, de catre evaluatori autorizati.

    Articole similare

    • Nu am gasit articole similare
  • Autor: Delia Mircea
  • Profil Google Plus Delia Mircea

  • Recent Posts

    Comments are closed.

    Distribuie acest articol: