Preluarea obligatiei fiscale: persoane fizice, societati, PFA

Pentru Facturare si Gestiune recomandam SmartBill. Incerci GRATUIT!

Preluarea obligatiei fiscale reprezinta unul dintre mecanismele prin care legea asigura continuitatea raspunderii in fata bugetului de stat, chiar si atunci cand debitorul initial nu mai exista sau nu isi mai poate executa obligatiile. Art. 23 din Codul de procedura fiscala consacra acest principiu si stabileste categoriile de persoane care pot deveni debitori in locul contribuabilului initial, in conditiile legii. 

Textul legal porneste de la premisa ca obligatia fiscala, odata nascuta si neachitata, nu este „anulata” de disparitia sau transformarea debitorului, ci poate fi preluata de alte persoane determinate prin lege. Aceasta preluare nu are un caracter arbitrar, ci se fundamenteaza pe succesiunea patrimoniala (in cazul mostenitorilor), pe succesiunea in drepturi si obligatii (in cazul fuziunii, divizarii sau transformarii) ori pe alte ipoteze expres prevazute de normele speciale.

Mai precis, in cazul in care obligatia fiscala nu a fost indeplinita de debitor, debitori devin, in conditiile legii, urmatoarele persoane:
a) mostenitorul care a acceptat succesiunea debitorului, in conditiile dreptului comun;
b) cel care preia, in tot sau in parte, drepturile si obligatiile debitorului supus divizarii, fuziunii ori transformarii, dupa caz;
c) alte persoane, in conditiile legii.

Mostenitorul in raport cu datoriile fiscale ale defunctului

In materie succesorala, transferul obligatiilor fiscale urmeaza regulile generale privind acceptarea mostenirii. Mostenitorul nu devine automat debitor fiscal prin simplul deces al autorului succesiunii, ci numai in masura in care accepta mostenirea. Astfel, art. 23 nu transforma orice potential mostenitor intr-un contribuabil obligat, ci opereaza doar fata de aceia care au acceptat mostenirea.

Reorganizari societare si continuitatea obligatiilor fiscale

In plan societar, fuziunile, divizarile si transformarile genereaza frecvent intrebari privind soarta obligatiilor fiscale ale entitatilor implicate. Art. 23 confirma principiul continuitatii: persoanele juridice care preiau drepturile si obligatiile unei entitati supuse reorganizarii pot deveni, la randul lor, debitori fiscali pentru obligatiile existente la momentul operatiunii, in conditiile legii.

 Activitati independente, profesii liberale si patrimoniul de afectatiune

In cazul persoanelor fizice care desfasoara activitati economice independente sau profesii liberale, legea recunoaste posibilitatea constituirii unui patrimoniu de afectatiune, distinct de restul bunurilor persoanei. Art. 23 clarifica insa intinderea raspunderii fiscale: obligatiile rezultate din exercitarea activitatii sunt garantate in primul rand cu bunurile din patrimoniul de afectatiune, dar, in masura in care acestea sunt insuficiente, pot fi urmarite si celelalte bunuri ale debitorului.

Mai precis: ” Persoana fizică care desfășoară o profesie liberală sau exercită o activitate economică în mod independent într-una din formele prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 182/2016, cu modificările și completările ulterioare, răspunde pentru obligațiile fiscale datorate ca urmare a exercitării profesiei sau activității cu bunurile din patrimoniul de afectațiune. Dacă acestea nu sunt suficiente pentru recuperarea creanțelor fiscale, pot fi urmărite și celelalte bunuri ale debitorului. Dispozițiile art. 31, 32 și ale art. 2.324 alin. (3) din Legea nr. 287/2009 – Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, sunt aplicabile.

Consecinte:

  • se descurajeaza perceptia eronata potrivit careia patrimoniul de afectatiune ar reprezenta un scut absolut impotriva executarii fiscale;
  • subliniaza necesitatea unei delimitari riguroase intre bunurile afectate activitatii si celelalte bunuri, atat in evidentele contabile, cat si in documentatia juridica (contracte, declaratii de afectatiune, registre).

Rolul deciziei de preluare a obligatiei fiscale

Un element procedural important, adesea trecut cu vederea, este acela ca preluarea obligatiei fiscale produce efecte juridice prin comunicarea unei decizii emise de organul fiscal persoanei care devine debitor. Aceasta decizie individualizeaza noul debitor, stabileste intinderea obligatiei si declanseaza termenele de plata si de contestatie.

Citeste si : Control fiscal online: cine are drept de participare (imputernicit, contabil, avocat)

Articole similare

Comentariul tau aici