Pentru Facturare si Gestiune recomandam SmartBill. Incerci GRATUIT!
Pachetele de masuri aplicabile din 2026 aduc si cateva teme de discutie pentru contabili si antreprenori. Cauza este lipsa unei formulari clare a prevederilor legislative.
Cateva exemple de subiecte astfel discutate sunt mai jos :
1.Obligatia de inregistrare fiscala a sediilor secundare care au cel putin un angajat
Practica veche (prag 5 angajați + aceeași localitate = fără înregistrare separată) este larg acceptată ca uzanță, nu ca regulă explicită.
Legea nr. 239/2025 a coborât pragul la 1 angajat, dar nu a preluat explicit clarificarea privind localitatea, ceea ce a redeschis problema.
Răspunsul punctual al unei administrații fiscale locale, care susține înregistrarea tuturor sediilor cu angajați, indiferent de localitate, este intens distribuit și comentat, tocmai pentru că:
- contrazice practica anterioară
- creează un risc operațional major (înregistrări multiple fără impact fiscal real)
2. Obligatia de dotare cu POS daca ai incasari si plati in numerar
Discuțiile pornesc de la:
- formularea generală aplicabilă „operatorilor economici care încasează numerar”,
- lipsa unei distincții clare între:
- încasări de la clienți vs.
- plăți în numerar (avansuri, cheltuieli mărunte etc.).
Interpretarea poate conduce exact la o absurditate:
- societate fără vânzări cash,
- doar plăți în numerar
- obligație formală de POS fără utilitate practică.
Intenția legiuitorului este legată de facilitarea plății de către clienți, nu de existența numerarului ca instrument contabil, însă textul nu reflectă această intenție, ceea ce expune firmele la sancțiuni formale.
3.Capitalul social la societatile deja infiintate si care nu depasesc plafonul cifrei de afaceri de 400.000 lei
In discuții apar două tabere:
- una care susține că obligația de majorare la 500 lei se aplică tuturor societăților, indiferent de data înființării;
- alta care consideră că obligația vizează doar societățile nou-înființate, în lipsa unei prevederi tranzitorii explicite.
Problema majoră este:
- lipsa unei norme tranzitorii clare
4.Legea stabilește date diferite de intrare în vigoare pentru diverse prevederi (1 ianuarie 2026, 1 ianuarie 2027, sau data publicării) fără criterii clare de aplicare pentru entitățile cu exercițiu financiar nealiniat cu anul calendaristic.
5.Legea prevede obligația contractării fideiusiunii ca garanție pentru esalonările la plată, dar nu clarifică criteriile de evaluare a fideiusiunii și modalitatea de acceptare a acestor instrumente de către Fisc
Niste aberatii,extrem de greu de aplicat.