Rezidenta in Romania a persoanelor fizice – proiect legislativ

Ministerul de Finante a pregatit un nou proiect legislativ care vizeaza rezidenta in Romania a persoanelor fizice.

Prevederile articolelor 7 şi 59 din Codul fiscal coroborate cu cele ale convenţiilor de evitare a dublei impuneri stabilesc condiţiile în care o persoană fizică este considerată rezidentă în România, fiind supusă astfel impozitului pe venit, pentru venitul obţinut din orice sursă, atât din România cât şi din afara României .
Potrivit art. 59 din Codul fiscal persoana fizică este supusă impozitării pentru veniturile obţinute din orice sursă, atât din România cât şi din afara României începând cu data de la care aceasta devine rezidentă .
Pentru obţinerea de informații referitoare la persoanele fizice care sosesc sau părăsesc teritoriul României şi care solicită rezidenţa fiscală în România sau solicită scoaterea din evidenţa organelor fiscale române, am elaborat prezentul proiect de ordin şi anexele acestuia.
Astfel, în vederea luării în evidenţă a persoanelor fizice, proiectul de ordin prevede obligativitatea acestor persoane ca în 30 de zile de la împlinirea termenului de 183 de zile de prezenţă în România să se înregistreze la organul fiscal competent în a cărei rază teritorială persoana fizică îşi are domiciliul fiscal potrivit legii.
În acest sens a fost elaborat ˝Chestionarul pentru stabilirea rezidenţei persoanei fizice la sosirea în România ˝ si procedura prin care organul fiscal competent stabileşte în funcţie de prevederile Codului fiscal, a convenţiei de evitare a dublei impuneri precum şi a datelor din chestionarul completat, dacă persoana fizică nerezidentă păstrează rezidenţa celuilalt stat sau devine persoană fizică rezidentă în România.

Are obligaţia completării formularului persoana fizică sosită în România şi care are o şedere în statul român o perioadă sau mai multe perioade ce depăşesc în total 183 de zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive, care se încheie în anul calendaristic vizat.

Organul fiscal competent notifică persoana fizică dacă aceasta are obligaţie fiscală integrală în România sau va fi impusă numai pentru veniturile obţinute din România. În cazul obligaţiei fiscale integrale, persoana fizică rezidentă este supusă impozitului pe venit pentru veniturile obţinute din orice sursă, atât din România cât şi din afara
României.

Care sunt criteriile de Criterii de stabilire a rezidenţei persoanelei fizice, potrivit convenţiei de evitare a dublei impuneri, conform acestui ordin ?

  • Dacă o persoană fizică este considerată rezidentă atât în România, cât şi într-un stat semnatar al convenţiei de evitare a dublei impuneri, rezidenţa persoanei fizice se va stabili după cum urmează:

a) persoana fizică va fi considerată rezidentă numai a statului în care are domiciliul, respectiv locuinţa permanentă aflată la dispoziţia sa. O locuinţă se consideră permanentă dacă este proprietatea personală a persoanei fizice sau dacă aceasta este închiriată de persoana respectivă;

b) dacă aceasta deţine o locuinţă permanentă aflată la dispoziţia sa în ambele state, persoana este considerată rezidentă numai a statului în care îşi are centrul intereselor vitale, respectiv în statul cu care relaţiile sale personale şi economice sunt mai apropiate.

În analiza relaţiilor personale se va acorda atenţie familiei soţului/soţiei, copilului/copiilor, persoanelor aflate în întreţinerea persoanei fizice şi care sosesc în România împreună cu aceasta, calitatea de membru într-o organizaţie caritabilă, religioasă, participarea la activităţi culturale sau de altă natură.

În analiza relaţiilor economice se va acorda atenţie dacă persoana este angajat al unui angajator român, dacă este implicată într-o activitate de afaceri în România, dacă deţine proprietăţi imobiliare în România, conturi la bănci în România, carduri de credit/debit la bănci în România;

Dacă o persoană fizică deţine o locuinţă într-un stat semnatar al unei convenţii de evitare a dublei impuneri încheiate cu România şi deţine, în proprietate sau închiriată, şi o locuinţă în România în timp ce o păstrează pe prima, faptul că păstrează prima locuinţă în statul în care a locuit preponderent, unde a muncit şi unde se află familia sa şi toate proprietăţile sale, poate împreună cu alte elemente să demonstreze că persoana în cauză şi-a păstrat centrul intereselor vitale în celălalt stat şi nu în România. Acelaşi criteriu de stabilire a centrului intereselor vitale este folosit în mod corespunzător şi pentru persoanele fizice rezidente care părăsesc România;

c) dacă nu poate fi determinat statul în care persoana are centrul intereselor vitale sau dacă respectiva persoană nu deţine o locuinţă permanentă aflată la dispoziţia sa în niciunul dintre state, se consideră că este rezidentă a statului în care aceasta locuieşte frecvent. Astfel, se vor avea în vedere şederile pe care le are persoana respectivă în toate locurile din acelaşi stat;

d) dacă persoana locuieşte în mod obişnuit în ambele state sau în niciunul dintre ele, se va considera că persoana respectivă este rezidentă a statului a cărui naţionalitate/cetăţenie o are;

e) dacă persoana are naţionalitatea/cetăţenia ambelor state sau a niciunuia dintre ele, autorităţile competente ale statelor contractante vor rezolva această problemă pe cale amiabilă la nivelul acestora, potrivit articolului “Procedura amiabilă” din convenţia de evitare a dublei impuneri. 


Articole similare