Metodele de evaluare a stocurilor si recunoasterea fiscala
Potrivit art. 19 CF “Reguli generale privind calculul profitului impozabil“, metodele contabile, stabilite prin reglementări legale în vigoare, privind ieşirea din gestiune a stocurilor sunt recunoscute la calculul profitului impozabil.
Precizare importanta : metodele contabile de evaluare a stocurilor nu se modifică în cursul anului fiscal.
Deductibilitatea cheltuielii cu stocurile lipsa sau degradate
Art 21. pct 4 lit c) CF prevede ca nu sunt deductibile cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor constatate lipsă din gestiune ori degradate, neimputabile, pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare, precum şi taxa pe valoarea adăugată aferentă.
Exceptii: Nu intră sub incidenţa acestor prevederi stocurile distruse ca urmare a unor calamităţi naturale sau a altor cauze de forţă majoră,
în condiţiile stabilite prin norme. Normele metodologice aferente acestui punct prevad : cheltuielile privind stocurile distruse ca urmare a unor calamităţi naturale sau a altor cauze de forţă majoră sunt considerate cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil, în măsura în care :
– acestea se găsesc situate în zone declarate, potrivit prevederilor legale speciale pentru fiecare domeniu, afectate de calamităţi naturale sau de alte cauze de forţă majoră;
– sunt distruse de epidemii, epizootii, accidente industriale sau nucleare, incendii,fenomene sociale sau economice, conjuncturi externe şi în caz de război.
Fenomenele sociale sau economice, conjuncturile externe şi în caz de război sunt cele prevăzute de Legea privind rezervele de stat nr. 82/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Ajustarea taxei in cazul bunurilor degradate, distruse, pierdute, furate
Conform art. 148 alin 2 CF, nu se ajustează deducerea iniţială a taxei în cazul bunurilor distruse, pierdute sau furate, în condiţiile în care aceste situaţii sunt demonstrate sau confirmate în mod corespunzător de persoana impozabilă.
În cazul bunurilor furate, persoana impozabilă demonstrează furtul bunurilor pe baza actelor doveditoare emise de organele judiciare.
In normele la acest articol, sunt prezentate mai concret situatiile in care nu se ajusteaza taxa:
a) calamităţi naturale şi cauze de forţă majoră, demonstrate sau confirmate în mod corespunzător;
b) furtul bunurilor demonstrat pe baza actelor doveditoare emise de organele judiciare;
c) contractele de leasing financiar având ca obiect bunuri mobile corporale, altele decât bunurile de capital, care se reziliază, iar bunurile nu sunt restituite de utilizator în termenul prevăzut în contract, caz în care locatorul/finanţatorul nu are obligaţia să efectueze ajustări ale taxei deduse dacă face dovada că a iniţiat şi a efectuat demersuri pentru recuperarea bunului, indiferent dacă la finalizarea acestor demersuri bunul este sau nu recuperat de către societatea de leasing;
d) bunurile de natura stocurilor degradate calitativ, care nu mai pot fi valorificate, caz în care nu se fac ajustări ale taxei deductibile dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiţii:
1. degradarea calitativă a bunurilor se datorează unor cauze obiective dovedite cu documente.
Sunt incluse în această categorie şi produsele accizabile pentru care autoritatea competentă a emis decizie de aprobare a distrugerii;
2. se face dovada că bunurile au fost distruse;
e) pierderile tehnologice sau, după caz, alte consumuri proprii, caz în care persoana impozabilă nu are obligaţia ajustării taxei în limitele stabilite potrivit legii ori, în lipsa acestora, în limitele stabilite de persoana impozabilă în norma proprie de consum. În cazul depăşirii limitelor privind normele tehnologice ori consumurile proprii, se ajustează taxa aferentă depăşirii acestora.
f) perisabilităţile, în limitele stabilite prin lege;
g) casarea activelor corporale fixe, demonstrate sau confirmate în mod corespunzător.
Obligaţia de a demonstra sau confirma în mod corespunzător că bunurile au fost distruse, pierdute sau furate revine persoanei impozabile. În situaţia în care organele de inspecţie fiscală nu consideră suficiente dovezile furnizate de persoana impozabilă, acestea pot obliga persoana respectivă să efectueze ajustarea taxei.
Conform principiului proporţionalităţii, organele fiscale nu pot solicita persoanei impozabile mai mult decât ceea ce este necesar pentru dovedirea incidentului care a condus la pierderea, distrugerea sau furtul bunului, astfel încât sarcina persoanei impozabile să nu devină practic imposibilă sau extrem de dificilă.
Ajustarea TVA cu privire la stocuri in situatia in care persoana isi pierde dreptul de deducere a taxei
In normele la CF, art 148, pct. 53 se prevede ca in baza art. 148 alin. (1) lit. a) şi c) din Codul fiscal, persoana impozabilă trebuie să ajusteze,
la data modificării intervenite, taxa deductibilă aferentă bunurilor de natura stocurilor în situaţia în care persoana impozabilă pierde
dreptul de deducere a taxei.
Ajustarea reprezintă în această situaţie anularea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată deduse iniţial şi se evidenţiază în decontul de taxă aferent perioadei fiscale în care a intervenit evenimentul care a generat ajustarea.
Persoana impozabilă realizează aceste ajustări ca urmare a unor situaţii cum ar fi:
a) modificări legislative;
b) modificări ale obiectului de activitate;
c) alocarea de bunuri/servicii pentru operaţiuni care dau drept de deducere şi ulterior alocarea acestora pentru realizarea de operaţiuni care nu dau drept de deducere. Se includ în această categorie şi vehiculele pentru care nu a fost limitat dreptul de deducere în situaţia în care are loc o modificare de destinaţie, respectiv sunt utilizate pentru activităţi care impun limitarea dreptului de deducere la 50%;
d) bunuri lipsă în gestiune din alte cauze decât cele prevăzute la art. 148 alin. (2) din Codul fiscal. În cazul bunurilor lipsă din gestiune care sunt imputate, sumele imputate nu sunt considerate contravaloarea unor operaţiuni în sfera de aplicare a TVA, indiferent dacă pentru acestea este sau nu obligatorie ajustarea taxei.
