Pentru Facturare si Gestiune recomandam SmartBill. Incerci GRATUIT!
Structurarea datoriilor pe termen scurt si lung este impusa prin OMFP 1802/2014 si reflectata si in formatul bilantului. Clasificarea aceasta este importanta pentru imaginea fidela a pozitiei financiare si pentru calculul unor indicatori precum datoriile curente nete.
Datorii pe termen scurt
In situatiile financiare, categoria „Datorii: sumele care trebuie platite intr-o perioada de pana la un an” include, intre altele, imprumuturi din emisiunea de obligatiuni, sume datorate institutiilor de credit, avansuri incasate in contul comenzilor, datorii comerciale (furnizori), efecte de comert de platit, sume datorate entitatilor afiliate si alte datorii, inclusiv datorii fiscale si datorii privind asigurarile sociale. Aceasta categorie sta la baza calculului „Active circulante nete / datorii curente nete”, indicator ce reflecta lichiditatea pe termen scurt.
Datorii pe termen lung in bilant
Separat, in bilant se delimiteaza „Datorii: sumele care trebuie platite intr-o perioada mai mare de un an”, unde se regasesc aceleasi tipuri de datorii (imprumuturi din emisiunea de obligatiuni, sume datorate institutiilor de credit, avansuri, datorii comerciale, datorii catre entitati afiliate etc.), dar cu scadenta peste 12 luni. Aceasta separare temporala permite utilizatorilor situatiilor financiare sa identifice volumul angajamentelor pe termen lung si sa aprecieze gradul de indatorare structurala.
Structura datoriilor pe termen lung: detalii OMFP 1802
Sectiunea 4.9 stabileste ca imprumuturile si datoriile asimilate se tin pe categorii: imprumuturi din emisiuni de obligatiuni si prime de rambursare, credite bancare pe termen lung si mediu, sume datorate entitatilor afiliate, asociate sau controlate in comun, alte imprumuturi si datorii asimilate, precum si dobanzile aferente. Pentru situatiile in care suma de rambursat este mai mare decat suma primita, diferenta se evidentiaza in contul 169 „Prime privind rambursarea obligatiunilor si a altor datorii”, se prezinta ca ajustare a datoriei in bilant si se amortizeaza esalonat prin cheltuieli financiare.
Reglementarile mai prevad ca entitatile trebuie sa mentina clasificarea datoriilor pe termen lung purtatoare de dobanda in aceasta categorie chiar daca ele devin exigibile in 12 luni de la data bilantului, cu conditia ca termenul initial sa fi fost mai mare de 12 luni si sa existe un acord de refinantare sau reesalonare semnat inainte de data bilantului. Totodata, anumite evenimente aparute intre data bilantului si data autorizarii situatiilor financiare (de exemplu, refinantarea pe termen lung) sunt tratate ca evenimente care nu conduc la ajustare, fiind doar prezentate in note.
Rolul provizioanelor in structura datoriilor
Provizioanele sunt definite ca datorii cu exigibilitate sau valoare incerta, destinate sa acopere obligatii probabile sau certe, dar incerte ca moment sau cuantum. Ele sunt recunoscute separat de datoriile comerciale si de cheltuielile angajate, pe baza unor criterii stricte: existenta unei obligatii curente generate de un eveniment anterior, probabilitatea unei iesiri de resurse si posibilitatea estimarii credibile a valorii obligatiei.
Distinctia intre provizioane si alte datorii
O 1802 subliniaza ca provizioanele se disting de datoriile din credite comerciale si de cheltuielile angajate prin nivelul mai ridicat de incertitudine privind valoarea si exigibilitatea viitoarelor plati. In timp ce datoriile din credite comerciale si cheltuielile angajate sunt de regula mai precise si sunt prezentate, de obicei, in cadrul datoriilor comerciale sau altor datorii, provizioanele sunt raportate separat in bilant, pentru a nu distorsiona structura datoriilor clasice.
Implicatiile clasificarii gresite asupra structurii datoriilor
Daca datoriile cu scadenta mai mare de un an sunt raportate ca datorii pe termen scurt, volumul datoriilor pe termen scurt va fi supraevaluat, iar datoriile pe termen lung subevaluate. Aceasta duce la o imagine deformata a structurii de finantare, putand induce utilizatorilor concluzia ca entitatea este mai vulnerabila pe termen scurt decat in realitate.
Impact asupra analizei lichiditatii si solvabilitatii
Clasificarea gresita afecteaza analiza echilibrului intre active circulante si datorii pe termen scurt. In acelasi timp, subevaluarea datoriilor pe termen lung poate conduce la o apreciere nerealista a gradului de indatorare pe termen lung, afectand interpretarea solvabilitatii globale.
