Baza legala: OMFP 3055/2009 cu completari si modificari ulterioare; Legea 571/2003 privind
Codul fiscal cu completari si modificari ulterioare; Legea 287/2009 privind Codul Civil cu completari si modificari ulterioare.
Pentru inceput trebuie sa spunem ca veniturile din vanzarea bunurilor se recunosc in momentul in care sunt indeplinite urmatoarele conditii:
- societatea a transferat cumparatorului riscurile si avantajele semnificative care decurg din proprietatea asupra bunurilor;
- societatea nu mai gestioneaza bunurile vandute la nivelul la care ar fi facut-o in mod normal in cazul detinerii in proprietate a acestora si nici nu mai detine controlul efectiv asupra lor;
- marimea veniturilor poate fi evaluata in mod credibil;
- este probabil ca beneficiile economice asociate tranzactiei sa fie generate catre societate; si
- costurile tranzactiei pot fi evaluate in mod credibil.
Pornind de la ideea ca o promisiune de vanzare nu genereaza contabilizarea de venituri, conform principiului prevalentei economicului asupra juridicului prevazut de Reglementarile contabile, prezentarea valorilor din cadrul elementelor din bilant si contul de profit si pierdere se face:
• tinand seama de fondul economic al tranzactiei sau al operatiunii raportate, si nu numai de forma juridica a acestora;
• urmarind realizarea obiectivului de aplicarea acestui principiu, respectiv de a inregistra in contabilitate si de a prezenta fidel operatiunile economico-financiare, in conformitate cu realitatea economica, si totodata de a pune in evidenta drepturile si obligatiile, precum si riscurile asociate acestor operatiuni.
Unul din cazurile in care se aplica principiul prevalentei economicului asupra juridicului este acela al incadrarii de catre utilizatori a operatiunilor la vanzare in nume propriu sau comision, respectiv consignatie.
Conform legislatiei in vigoare data de art. 2054 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, contractul de consignatie este o varietate a contractului de comision care are ca obiect vanzarea unor bunuri mobile pe care consignatul le-a predat consignatarului in acest scop.
Astfel, contractul de consignatie prezinta urmatoarele particularitati:
– se incheie in forma scrisa si este guvernat de regulile Codului civil, de legea speciala, precum si de dispozitiile privitoare la contractul de comision si de mandat, in masura in care acestea din urma nu contravin Codului civil;
-pretul la care urmeaza sa fie bunul vandut, acesta este stabilit de partile contractului de consignatie sau, in lipsa, pretul curent al marfurilor de pe piata relevanta, de la momentul vanzarii;
– consignatul poate modifica unilateral pretul de vanzare stabilit, iar consignatarul va fi tinut de aceasta modificare de la momentul la care i-a fost adusa la cunostinta in scris;
– de regula vanzarea se va face numai cu plata in numerar, prin virament sau cec barat si numai la preturile curente ale marfurilor. Totusi, prin contract pot fi prevazute si alte dispozitii referitoare la plata sau instructiuni exprese scrise al consignatului de care se va tine cont;
– remuneratia la care are dreptul consignatarul se stabileste prin contractul de consignatie care este prezumat cu titlu oneros sau, in lipsa, ca diferenta intre pretul de vanzare stabilit de consignat si pretul efectiv al vanzarii;
-contractul de consignatie, conform titlului VI din Codul fiscal, reprezinta un contract prin care consignatul se angajeaza sa livreze bunuri consignatarului, pentru ca acesta din urma sa gaseasca un cumparator pentru aceste bunuri. Consignatarul actioneaza in nume propriu, dar in contul consignatului, cand livreaza bunurile catre cumparatori;
– pentru bunurile livrate in baza unui contract de consignatie – conform prevederilor art. 134.1 alin. (2) din Codul fiscal – se considera ca livrarea bunurilor de la consignat la consignatar are loc la data la care bunurile sunt livrate de consignatar clientilor sai.
Autorul articolului : Sergiu Cobirzan, expert contabil si auditor financiar.
