Pentru Facturare si Gestiune recomandam Smart Bill. Incerci GRATUIT!
In MOF nr. 703/09.09.2016 a fost publicat Ordinul nr. 2546/2016 pentru aprobarea Procedurii de aplicare a măsurilor asigurătorii de către organele fiscale competente şi pentru aprobarea modelelor, modului de utilizare şi de păstrare a unor formulare.
Prevederile prezentului ordin se aplică pentru măsurile asigurătorii dispuse după data intrării sale în vigoare, iar cele dispuse în perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2016 şi intrarea în vigoare a prezentului ordin se continuă potrivit prevederilor acestuia.
1. Organele fiscale competente pentru dispunerea măsurilor asigurătorii sunt următoarele:
a) organ de control – organ de control competent, potrivit legii, al Direcţiei generale antifraudă fiscală, Direcţiei Generale a Vămilor, Direcţiei generale control venituri persoane fizice, Direcţiei generale de administrare a marilor contribuabili, direcţiilor generale regionale ale finanţelor publice şi organelor fiscale subordonate acestora;
b) organ de executare – organ de executare competent, potrivit legii, al Direcţiei generale de administrare a marilor contribuabili, direcţiilor generale regionale ale finanţelor publice şi organelor fiscale teritoriale subordonate acestora, după caz;
c) organul fiscal competent în administrarea debitorului, în cazul atragerii răspunderii solidare a persoanelor răspunzătoare care sunt în administrarea altor organe fiscale centrale;
d) organ de executare silită cazuri speciale – organ de executare silită competent, potrivit legii, al Direcţiei generale executări silite cazuri speciale şi serviciilor executări silite cazuri speciale regionale.
2. Prin activ patrimonial urmăribil, în sensul prezentei proceduri, se înţelege bunurile mobile sau imobile urmăribile, precum şi orice sume urmăribile deţinute şi/sau datorate, cu orice titlu, debitorului de către terţe persoane, conturile de disponibilităţi şi de depozite băneşti, în lei şi în valută, precum şi orice alte active aflate în patrimoniul unui debitor.
3. În vederea instituirii de urgenţă a măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile identificate în tranzit de către organul de control, competenţa ducerii la îndeplinire revine organului de executare în a cărui rază teritorială organul de control face constatarea actului sau a faptului supus dispoziţiilor legale fiscale, prevederile art. 40 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedura fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Cod de procedură fiscală, aplicându-se în mod corespunzător.
Documente întocmite de organele fiscale competente
4. Referatul justificativ al dispunerii măsurilor asigurătorii se întocmeşte de către organul fiscal competent şi stă la baza emiterii Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii.
5. Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii se întocmeşte de către organul fiscal competent, când există pericolul ca debitorul sau persoanele prevăzute la art. 25 din Codul de procedură fiscală, după caz, să se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
6. Referatul justificativ de prelungire a termenului de valabilitate a măsurilor asigurătorii se întocmeşte de către organul fiscal competent care a instituit măsurile asigurătorii şi stă la baza emiterii Deciziei de prelungire a termenului de valabilitate a măsurilor asigurătorii.
7. Decizia de prelungire a termenului de valabilitate a măsurilor asigurătorii se întocmeşte de către organul fiscal competent care a instituit măsurile asigurătorii, când există motive de prelungire a valabilităţii acestora, în situaţia în care nu au fost sesizate organele de urmărire penală, pe numele debitorului sau a persoanelor prevăzute la art. 25 din Codul de procedură fiscală, după caz, nu a fost emis şi comunicat titlul de creanţă sau decizia de atragere a răspunderii solidare.
8. Procesul-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile se întocmeşte de către organul de executare în a cărui rază teritorială se află bunurile urmăribile, în vederea ducerii la îndeplinire a măsurilor asigurătorii dispuse.
9. Procesul-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile se întocmeşte de către organul de executare în a cărui rază teritorială se află bunurile urmăribile, în vederea ducerii la îndeplinire a măsurilor asigurătorii dispuse.
10. Adresa de înfiinţare a popririi asigurătorii asupra disponibilităţilor băneşti se întocmeşte de organul de executare în vederea ducerii la îndeplinire a măsurilor asigurătorii dispuse.
11. Adresa de înfiinţare a popririi asigurătorii asupra sumelor datorate debitorului de către terţi se întocmeşte de către organul de executare în vederea ducerii la îndeplinire a măsurilor asigurătorii dispuse.
12. Referatul justificativ de ridicare a măsurilor asigurătorii se întocmeşte de organul fiscal competent şi stă la baza emiterii Deciziei de ridicare a măsurilor asigurătorii.
13. Decizia de ridicare a măsurilor asigurătorii se întocmeşte de către organul fiscal competent care a dispus măsura asigurătorie.
14. Adresa privind transformarea măsurilor asigurătorii în măsuri executorii asupra disponibilităţilor băneşti se întocmeşte de către organul de executare care a dus la îndeplinire măsurile asigurătorii.
15. Adresa privind transformarea măsurilor asigurătorii în măsuri executorii asupra sumelor datorate debitorului de către terţi se întocmeşte de către organul de executare care a dus la îndeplinire măsurile asigurătorii.
A. Procedura de instituire a măsurilor asigurătorii de către organul de control
16. Organul de control poate dispune măsuri asigurătorii, în mod excepţional, respectiv atunci când există pericolul ca debitorul să se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea, în următoarele situaţii:
a) în urma constatării unor împrejurări privind săvârşirea unor fapte prevăzute de legea penală în domeniul financiar-fiscal sau vamal, în cazul cărora creanţele fiscale nu sunt stabilite prin acte administrative fiscale, potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 144/2014, cu modificările ulterioare;
b) pe parcursul desfăşurării inspecţiei fiscale/verificării situaţiei fiscale personale, în cazul estimării diferenţelor de obligaţii fiscale principale, până la finalizarea acţiunii, emiterea şi comunicarea actelor administrative fiscale, în situaţia în care urmează să fie stabilite obligaţii fiscale cu ocazia acţiunilor efectuate de organele de control prin acte administrative fiscale de impunere;
c) în timpul desfăşurării acţiunii de control, ori de câte ori există o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârşirea unor fapte prevăzute de legea penală, până la stabilirea diferenţelor de impozite, taxe şi contribuţii prin acte administrative fiscale;
d) în timpul sau ca urmare a unui control inopinat efectuat de organele de control;
e) în situaţia în care a fost aplicată sancţiunea amenzii contravenţionale sau a confiscării contravalorii bunurilor ori a altor sume.
17. În situaţia în care organul de control, în timpul acţiunii de control, efectuată după procedurile prealabile de documentare pentru control, şi în urma analizei dosarului fiscal, situaţiilor financiare, declaraţiilor fiscale sau a altor documente şi a informaţiilor pe care le deţine, constată că există suficiente informaţii că debitorul nu şi-a declarat materia impozabilă şi totodată apreciază că există pericolul iminent să se sustragă de la plata obligaţiilor la bugetul general consolidat sau să prejudicieze bugetul, prin ascunderea sau risipirea patrimoniului, periclitând sau îngreunând în mod deosebit colectarea, va dispune luarea măsurilor asigurătorii, iar organul de executare va proceda la ducerea la îndeplinire a măsurilor asigurătorii.
18. Organul de control nu va dispune măsuri asigurătorii pentru debitorii aflaţi în insolvenţă potrivit Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, cu modificările şi completările ulterioare, sau când debitorul nu deţine active patrimoniale urmăribile.
19. Măsurile asigurătorii care pot fi dispuse sunt următoarele:
a) sechestru asigurător pentru bunuri imobile;
b) sechestru asigurător pentru bunuri mobile, inclusiv titluri de valoare şi bunuri mobile necorporale;
c) poprirea asigurătorie asupra sumelor datorate debitorului de către terţi;
d) poprirea asigurătorie asupra disponibilităţilor băneşti din conturile bancare.
20. În vederea dispunerii măsurilor asigurătorii, dacă nu sunt deţinute suficiente informaţii privind activele patrimoniale ale debitorului, organul de control va desfăşura, după caz, următoarele activităţi de documentare şi pregătire:
a) identificarea conturilor de disponibilităţi şi a depozitelor bancare ale debitorului/persoanelor la care s-a atras sau urmează să se atragă răspunderea solidară, după caz, precum şi a unităţilor bancare care le administrează, evidenţiate în documentele contabile ale acestora, precum şi consultarea aplicaţiei informatice deţinute de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi utilizate de unităţile subordonate;
b) identificarea în declaraţiile informative şi/sau în evidenţa contabilă a sumelor datorate de către terţi debitorului/persoanelor la care s-a atras sau urmează să se atragă răspunderea solidară de către terţi;
c) identificarea bunurilor proprietate a debitorului/persoanelor la care s-a atras sau urmează să se atragă răspunderea solidară şi a locaţiilor unde acestea se găsesc.
21. În cazul în care se impune, organul de control va proceda şi la obţinerea de alte informaţii cu privire la activele patrimoniale ale debitorului.
22. Organul de control va consulta bazele de date ale următoarelor instituţii:
a) Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, oficiile şi birourile teritoriale ale acesteia, cu privire la bunurile imobile aflate în patrimoniul debitorului;
b) Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, cu privire la bunurile mobile reprezentând vehicule înmatriculate în România, aflate în patrimoniul debitorului;
c) Autoritatea Navală Română, cu privire la bunurile mobile reprezentând nave de tip transport sau agrement, aflate în patrimoniul debitorului;
d) Regia Autonomă “Autoritatea Aeronautică Civilă Română”, cu privire la bunurile mobile reprezentând aeronave de tip transport sau agrement, aflate în patrimoniul debitorului;
e) Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, cu privire la acţiunile/părţile sociale deţinute de către debitor la societăţi comerciale;
f) orice altă bază de date la care are drepturi de acces şi care oferă informaţii cu privire la patrimoniul debitorului.
23. Organul de control poate solicita alte informaţii de la următoarele instituţii:
a) unităţi administrativ-teritoriale, în cadrul cărora sunt organizate direcţii/compartimente/structuri de impozite şi taxe locale, cu privire la bunurile imobile şi mobile aflate în patrimoniul debitorului;
b) Depozitarul Central, autorizat potrivit legii, cu privire la acţiunile cotate pe piaţa bursieră deţinute de către debitor la societăţi comerciale;
c) orice alte instituţii care deţin informaţii cu privire la bunurile şi veniturile debitorului.
24. Pe baza informaţiilor obţinute, organul de control întocmeşte Referatul justificativ al dispunerii măsurilor asigurătorii, în care se motivează, de drept şi de fapt, necesitatea dispunerii măsurilor asigurătorii şi se precizează sumele estimate sau stabilite, după caz.
25. Referatul justificativ al dispunerii măsurilor asigurătorii va conţine cel puţin următoarele elemente:
a) datele de identificare ale debitorului;
b) temeiul de drept;
c) prezentarea stării fiscale de fapt a debitorului, constatată în urma documentării, a inspecţiei fiscale, a verificării situaţiei fiscale personale la persoanele fizice, a controlului vamal, a controlului antifraudă ori ca urmare a constatării la faţa locului, după caz;
d) cuantumul sumelor estimate sau stabilite, după caz, potrivit competenţelor de către organele de control;
e) prezentarea activelor patrimoniale asupra cărora pot fi instituite măsurile asigurătorii;
f) motivarea necesităţii dispunerii măsurilor asigurătorii, în sensul înscrierii indiciilor referitoare la pericolul ca debitorul să se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea, ţinând cont şi de istoria comportamentului fiscal al debitorului, al reprezentanţilor legali şi al asociaţilor/acţionarilor majoritari.
26. Dispunerea măsurilor asigurătorii se poate întinde asupra bunurilor proprietate a debitorilor, urmăribile potrivit legii, iar dacă valoarea bunurilor proprii ale acestora nu acoperă integral suma estimată/stabilită, măsurile asigurătorii pot fi înfiinţate şi asupra bunurilor deţinute de către debitor în proprietate comună cu terţe persoane, pentru cota-parte deţinută de acesta, precum şi asupra veniturilor reprezentând sume urmăribile datorate cu orice titlu debitorului de către terţe persoane şi disponibilităţi aflate în conturile bancare.
27. Referatul justificativ al dispunerii măsurilor asigurătorii va cuprinde, distinct, cel puţin următoarele:
a) prezentarea cu caracter informativ a activelor patrimoniale asupra cărora pot fi instituite măsuri asigurătorii, respectiv informaţiile, datele şi documentele deţinute de organul de control ca urmare a analizelor şi/sau controalelor efectuate;
b) prezentarea activelor patrimoniale selectate pentru instituirea efectivă a măsurilor asigurătorii;
c) tipurile de măsuri asigurătorii propuse a fi dispuse.
28. În cazul bunurilor proprietate a debitorului, dispunerea măsurilor asigurătorii se efectuează, de regulă, în limita a 150% din valoarea sumei estimate/stabilite, în următoarea ordine:
a) bunurile mobile şi imobile care nu sunt direct folosite în activitatea ce constituie principala sursă de venit a debitorului;
b) bunuri care nu sunt nemijlocit predestinate desfăşurării activităţii care constituie principala sursă de venit;
c) bunurile mobile şi imobile care se află temporar în deţinerea altor persoane în baza contractelor de arendă, de împrumut, de închiriere, de concesiune, de leasing şi altele;
d) ansamblu de bunuri în condiţiile prevederilor art. 246 din Codul de procedură fiscală;
e) maşini-unelte, utilaje, materii prime şi materiale şi alte bunuri mobile, precum şi bunuri imobile ce servesc activităţii care constituie principala sursă de venit;
f) produse finite;
g) bunuri perisabile sau supuse degradării;
h) bunuri deţinute de către debitor în proprietate comună cu terţe persoane, pentru cota-parte deţinută de acesta.
29. În situaţia în care, ulterior dispunerii măsurilor asigurătorii, organul de control identifică alte venituri urmăribile ori bunuri care pot atinge limita de 150% din valoarea sumei estimate/stabilite, acesta înştiinţează organul de executare, cu menţionarea acestora şi estimarea bunurilor identificate. Organul de executare aplică în mod corespunzător prevederile pct. 70-79.
30. În cazul debitorilor persoane fizice, prevederile art. 238 alin. (2) din Codul de procedură fiscală se aplică în mod corespunzător.
31. În cazul în care bunurile perisabile sau supuse degradării sunt de natura bunurilor alimentare şi/sau animale, organul de control va anunţa direcţia sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor (DSVSA) competentă teritorial pentru verificări tehnice sau constatarea conformităţii acestora, după caz, iar în funcţie de rezultatul verificărilor, acestea vor face sau nu, după caz, obiectul Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii.
32. Pentru estimarea valorii bunurilor mobile şi imobile proprietate a debitorului ce vor face obiectul măsurilor asigurătorii se vor avea în vedere următoarele:
a) valoarea de inventar a bunurilor din contabilitatea debitorului redusă, după caz, cu valoarea de amortizare a acestora;
b) valoarea titlurilor de valoare conform datelor publicate pe piaţa bursieră sau valoarea nominală a acestora;
c) valoarea estimată de către organul de control;
d) pentru bunurile imobile, valoarea rezultată din expertizele actualizate privind valoarea de circulaţie a bunurilor imobile, utilizate de Camera Notarilor Publici, comunicate anual organelor fiscale în baza art. 111 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.
33. Organul de control nu va dispune măsuri asigurătorii asupra bunurilor din următoarea categorie din cele prevăzute la pct. 28, în cazul în care acestea se încadrează în asigurarea atingerii limitei de 150% faţă de valoarea creanţei estimate/stabilite. La dispunerea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor proprietate a debitorului, pe lângă ordinea prevăzută la pct. 28, se va avea în vedere şi posibilitatea de valorificare a bunurilor.
34. În situaţia în care măsurile asigurătorii dispuse în conformitate cu pct. 28 nu acoperă 150% faţă de valoarea creanţei estimate/stabilite, organul de control va dispune măsuri asigurătorii asupra veniturilor reprezentând sume urmăribile datorate cu orice titlu debitorului de către terţe persoane şi disponibilităţi aflate în conturile bancare, cu excepţia debitorilor persoane fizice, caz în care se realizează verificarea situaţiei fiscale personale a acestora.
35. Referatul justificativ al dispunerii măsurilor asigurătorii va fi întocmit, într-un singur exemplar, de organul de control, avizat de şeful de serviciu/inspectorul-şef antifraudă (la nivel direcţie) şi aprobat de conducătorul organului de control. Prin conducătorul organului de control se înţelege:
a) inspectorul general adjunct antifraudă în subordinea căruia îşi desfăşoară activitatea inspectorii antifraudă care întocmesc referatul sau inspectorul general antifraudă în situaţia în care inspectorii antifraudă care iniţiază instituirea măsurilor asigurătorii sunt în subordinea mai multor inspectori generali adjuncţi antifraudă;
b) conducătorul activităţii de inspecţie fiscală, respectiv directorul general adjunct inspecţie fiscală în cazul Direcţiei generale de administrare a marilor contribuabili (DGAMC), şeful de administraţie adjunct – inspecţie fiscală în cazul administraţiilor judeţene ale finanţelor publice, şeful de administraţie adjunct – inspecţie fiscală în cazul administraţiilor sectoarelor 1-6 ale finanţelor publice şi administraţiei fiscale pentru contribuabili mijlocii din cadrul direcţiilor generale regionale ale finanţelor publice;
c) directorul Direcţiei de supraveghere şi control vamal în situaţia în care echipa de control este din cadrul aparatului central sau directorul Direcţiei regionale vamale în situaţia în care echipa de control este din cadrul regionalelor vamale şi al birourilor vamale;
d) directorul general al Direcţiei generale control venituri persoane fizice.
36. Referatul justificativ al dispunerii măsurilor asigurătorii şi Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii întocmită în 3 exemplare de către echipa de control se avizează de şeful de serviciu/inspectorul-şef antifraudă (la nivel direcţie) şi se aprobă de conducătorul organului de control prevăzut la pct. 35.
37. După aprobarea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii, două exemplare ale acesteia vor fi transmise organului de executare, în vederea comunicării unui exemplar către debitor, cu excepţia situaţiei în care aceasta a fost deja comunicată de către organul de control în timpul acţiunii de control.
38. În situaţia în care Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii a fost comunicată de organul de control, acesta va transmite un exemplar al deciziei organului de executare, care va proceda, de îndată, la ducerea la îndeplinire întocmai a celor dispuse.
39. În situaţia în care organul de control emite titlul de creanţă, acesta înştiinţează, de îndată, organul de executare asupra acestui fapt, urmând ca, odată cu individualizarea creanţei şi ajungerea acesteia la scadenţă, în cazul neplăţii, măsurile asigurătorii să se transforme în măsuri executorii.
