In data de 10 ianuarie 2012 a fost publicat pe site-ul Ministerului de Finante un nou proiect de modificare a Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004.
Conform notei de fundamentare, promovarea acestui act normativ este determinată de necesitatea elaborării metodologiei de aplicare unitară a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 87/2012 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi corelarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Codului fiscal privind sistemul TVA la încasare cu modificările aduse Ordonanţei Guvernului nr. 15/2012 prin Legea nr. 208/2012 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2012 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Modificarile vizeaza :
1. Taxa pe valoarea adaugata :
• Modificarea normelor privind TVA la încasare, în funcţie de modificările aduse Ordonanţei Guvernului nr. 15/2012 prin Legea nr. 208/2012 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2012 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal;
• Reglementarea situaţiei în care, ulterior implementării sistemului TVA la încasare, beneficiarii nu menţionează pe documentul de plată facturile achitate, caz în care se aplică prevederile Codului civil cu privire la imputaţia legală a plăţii .
2. Accize si taxe speciale
• Corelarea Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal cu modificările aduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr 87/2012, prin care au fost eliminate restricţiile privind accesul operatorilor economici la autorizarea antrepozitelor fiscale pentru depozitarea produselor accizabile.
Normele de corelare prevăzute în acest proiect de act normativ se referă la:
• Precizarea grupelor de produse accizabile ce pot fi depozitate în regim suspensiv de accize într-un antrepozit fiscal de depozitare.
• Corelarea prevederilor privind reautorizarea antrepozitarilor după expirarea perioadei de valabilitate a autorizaţiei.
• Precizarea volumului mediu trimestrial al ieşirilor de produse accizabile ce trebuie îndeplinit pentru funcţionarea antrepozitelor fiscale de depozitare, respectiv:
a) bere – 1.500 hl de produs;
b) vinuri şi băuturi fermentate – 1.500 hl de produs;
c) produse intermediare – 1.250 hl de produs;
d) băuturi spirtoase – 250 hl de alcool pur;
e) alcool etilic – 1.000 hl de alcool pur;
f) băuturi alcoolice în general – 300 hl de alcool pur;
g) ţigarete – o cantitate a cărei valoare la preţul de vânzare cu amănuntul să nu fie mai mică de 2.500.000 euro;
i) produse energetice – 3.500 tone;
j) arome alimentare, extracte şi concentrate alcoolice – 15 hl de alcool pur.
Fac excepţie de la aceste limite: antrepozitele fiscal autorizate în exclusivitate pentru a efectua operaţiuni dedistribuţie a băuturilor alcoolice şi de tutunuri prelucrate destinate consumului sau vânzării la bordul navelor şi aeronavelor; antrepozitele fiscale de depozitare destinate exclusiv aprovizionării cu produse energetice a aeronavelor şi, respectiv, a navelor şi ambarcaţiunilor; rezerva de stat şi de mobilizare.
Aceste limite cantitative minime au fost preluate din legislaţia naţională în vigoare până la restricţionarea accesului la autorizarea antrepozitelor fiscale de depozitare, fiind corelate cu realităţile economice din prezent.
Faţă de aceste valori anterioare, negociate şi stabilite cu mediului de afaceri şi organele cu atribuţii de control, nu au fost semnalate încălcări ale prevederilor europene din partea Comisiei.
• Stabilirea cuantumului garanţiei minime, ce trebuie constituită de antrepozitarii autorizaţi pentru depozitarea produselor accizabile, respectiv 6% aplicat accizelor aferente volumului mediu trimestrial al ieşirilor de produse accizabile, raportat la nivelul unui an. Prin această măsură s-a realizat corelarea nivelului minim al garanţiei cu condiţiile generale de funcţionare a antrepozitelor fiscale pentru depozitarea produselor accizabile.
• Precizarea cuantumului capitalului social minim subscris şi vărsat ce trebuie constituit de antrepozitarii autorizaţi pentru depozitarea produselor accizabile, respectiv:
a) pentru depozitarea de bere – 10.000 lei;
b) pentru depozitarea de vinuri – 2.000 lei;
c) pentru depozitarea de băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri – 50.000 lei;
d) pentru depozitarea de produse intermediare – 100.000 lei;
e) pentru depozitarea de alcool etilic şi/sau băuturi spirtoase – 100.000 lei;
f) pentru depozitarea de arome alimentare – 5.000 lei;
g) pentru depozitarea de tutun prelucrat -500.000 lei;
h) pentru depozitarea de produse energetice, exceptând depozitarea de produse energetice destinate exclusiv aprovizionării aeronavelor,navelor şi ambarcaţiunilor, precum şi depozitarea de GPL – 500.000 lei;
i) pentru depozitarea de produse energetice destinate exclusiv aprovizionării aeronavelor, navelor şi ambarcaţiunilor – 20.000 lei;
j) pentru depozitarea de GPL – 50.000 lei;
k) pentru depozitarea exclusivă de biocombustibili şi biocarburanţi – 20.000 lei.
În vederea stabilirii cuantumurilor pentru capitalul social minim subscris şi vărsat, au fost luate în considerare natura produselor accizabile ce urmează a fi depozitate în antrepozitele fiscale, volumul mediu trimestrial al ieşirilor de produse accizabile ce trebuie îndeplinit pentru funcţionarea antrepozitelor fiscale de depozitare, precum şi riscurile fiscale inerente activităţii de depozitare a produselor accizabile.
Principiul care a stat la baza stabilirii cuantumului minim al capitalului social subscris şi vărsat constă în necesitatea acoperirii riscului de neplată a accizelor aferente activităţii desfăşurate de un antrepozitar autorizat pe parcursul unei luni, ţinând cont că, prin instituirea garanţiei minime, se acoperă în proporţie 72% din accizele potenţiale (6% x 12 luni).
Nivelurile propuse pentru capitalul social minim subscris şi vărsat au fost dimensionate astfel încât cuantumul rezultat din însumarea acestora şi a garanţiei minime să acopere cel puţin 80% din valoarea accizelor potenţiale la nivelul unei luni.
Totodată, la stabilirea acestor cuantumuri au fost luate în considerare şi măsurile deja reglementate în legislaţia specifică în scopul preveniri eventualelor pagube la bugetul de stat, printre care:
– monitorizarea prin intermediul sistemului informatic EMCS a întregii activităţi desfăşurate în antrepozitul fiscal, precum şi a deplasărilor în regim suspensiv de accize;
– verificarea faptică de către autoritatea vamală a calităţii şi cantităţii produselor accizabile primite în regim suspensiv de către antrepozitarii autorizaţi;
– suspendarea activităţii desfăşurate de către antrepozitarul autorizat şi sigilarea utilajelor în cazul neplăţii accizelor cu mai mult de 5 zile de la termenul legal de plată;
– executarea garanţiei în situaţia în care antrepozitarul autorizat nu respectă obligaţiile legale privind plata accizelor sau înregistrează orice alte obligaţii fiscale restante, de natura celor administrate de A.N.A.F., cu mai mult de 30 de zile faţă de termenul legal de plată.
Executarea garanţiei atrage suspendarea autorizaţiei de antrepozit fiscal până la momentul reîntregirii acesteia;
– revocarea autorizaţiei de antrepozit fiscal în cazul în care antrepozitarul autorizat înregistrează obligaţii fiscale restante, de natura celor administrate de A.N.A.F., cu mai mult de 60 de zile faţă de termenul legal de plată;
– livrarea, din antrepozitele fiscale, a produselor energetice de natura benzinelor, motorinelor, GPL, kerosenului şi păcurii, numai în baza documentului de plată care atestă virarea la bugetul de stat a valorii accizelor aferente cantităţii de produse energetice ce urmează a fi facturată.
Pe de altă parte, s-a avut în vedere stabilirea unor condiţii de autorizare echilibrate care să asigure atât prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cât şi respectarea prinicipiului proporţionalităţii. Astfel, se evită discriminările legate de accesul operatorilor economici la acest tip de activitate şi se creează premisele unui mediu concurenţial sănătos.
Mai mult, având în vedere că procedurile de infringement din domeniul produselor accizabile nu au fost închise de către Comisia Europeană, prin stabilirea unor condiţii excesive la autorizare, ar exista riscul continuării acestora, respectiv sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cu consecinţe negative asupra ţării noastre.
• Acordarea posibilităţii stabilirii şi declarării preţurilor de vânzare cu amănuntul pentru ţigarete, tuturor antrepozitarilor autorizaţi pentru producţie şi depozitare de asemenea produse.
• Stabilirea posibilităţii de efectuare în antrepozitele fiscale de depozitare a operaţiunilor de aditivare a produselor energetice şi de amestec a acestora cu produse realizate din biomasă, precum şi amestecul în vrac între biocarburanţi şi carburanţii tradiţionali şi amestecurile dintre biocombustibili şi combustibilii tradiţionali, în regim suspensiv de accize.
• Eliminarea prevederilor privind cota de piaţă în cazul antrepozitelor de producţie a ţigaretelor ţinând cont de faptul că autorizarea antrepozitelor pentru depozitarea acestor produse nu mai este condiţionată de deţinerea unei cote de piaţă de 5%.
• Enumerarea informaţiilor ce trebuie conţinute în declaraţia pe propria răspundere privind capacitatea de depozitare.
• Corelarea prevederilor privind scutirile de la plata accizelor pentru produsele energetice destinate alimentării navelor cu noile modificări referitoare la antrepozitele fiscale pentru depozitare.
De asemenea, acest proiect are în vedere necesitatea adoptării unor măsuri cu scopul creşterii veniturilor colectate din accize prin reducerea evaziunii fiscale din sfera alcoolului etilic, potrivit angajamentelor asumate de România prin Scrisoarea de intenţie adresată instituţiilor financiare internaţionale. Astfel, scutiri de la plata accizelor vor fi acordate prin restituire pentru utilizarea alcoolului etilic şi produselor alcoolice în următoarele situaţii:
– în procese de fabricaţie, cu condiţia ca produsul finit să nu conţină alcool;
– direct sau ca element al produselor semifabricate pentru producerea de alimente cu ori fără cremă, cu condiţia ca în fiecare caz concentraţia de alcool să nu depăşească 8,5 litri de alcool pur la 100 kg de produs ce intră în compoziţia ciocolatei şi 5 litri de alcool pur la 100 kg de produs ce intră în compoziţia altor produse.
