Pentru Facturare si Gestiune recomandam SmartBill. Incerci GRATUIT!
Comunicat ANAF, 04.03.2020
Informaţiile aparute în presă în legatură cu punerea în aplicare a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 581/2019, referitoare la măsurile asigurătorii dispuse de către organele fiscale ale ANAF nu reflectă realitatea, iar cifrele vehiculate reprezintă o exagerare.
Măsurile ce decurg din aplicarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 581/2019 au fost avute în vedere la elaborarea Legii nr. 5/2020 a bugetului de stat pe anul 2020, acestea neavând un impact semnificativ.
Măsurile asigurătorii instituite ce se circumscriu Deciziei Curţii Constituţionale aparţin într-un procent de peste 60 % unor contribuabiti care în prezent sunt în procedura de insolvenţă sau inactivi din punct de vedere fiscal.
In acest sens, organele fiscale analizează situaţia fiscală pentru fiecare caz în parte, înainte de a proceda la ridicarea măsurilor asigurătorii. Organele fiscale pot dispune măsuri asigurătorii în conformitate cu prevederile art. 213 alin. (7) din Legea nr. 20712015 privind Codul de procedură fiscală, rămas neafectat de Decizia nr. 581/2019 a Curţii Constituţionale, care sunt valabile pe o perioadă de cel mult 6 luni, acest termen putând fi prelungit până la un an, ceea ce în opinia MFP şi ANAF reprezintă un termen rezonabil.
Decizia nr. 581/2019 a Curţii Constituţionale motivează faptul că există o nepermisă confuzie între procedura administrativă şi procedura penală. Măsurile asigurătorii administrative capătă valenţele unor veritabile măsuri procesuale specifice procesului penal şi care ar trebui dispuse de organele judiciare, respectiv in cadrul urmarii penale, de catre procuror, iar in faza de camera preliminara, de catre judecatorul de camera preliminara/instanta de judecata.
Totodata Decizia precizeaza faptul ca in cazul anumitor infractiuni luarea masurilor asiguratorii este obliegatorie, iar dispunerea acestora se realizeaza exclusiv de catre procuror in cursul procesului penal, si nu de organele fiscale in procedura administrativa.
In acest context, ridicarea masurilor asiguaratorii dispuse de catre organele fiscale, este o masura care nu afecteaza asigurarea gradului de recuperare a eventualelor prejudicii.
Procesul de reorganizare al DGAF vizeaza cresterea eficientei si calitatii actelor de sesizare penala, avand in vedere si faptul ca 71% din totalul sesizarilor penale solutionate au reprezentat solutii de clasare/renuntare la urmarirea penala, iar 29% solutii de trimitere in judecata.
Astfel, asa cum rezulta din proiectul de act normativ privind reorganizarea ANAF, este necesara optimizarea proceselor de activitate , intarirea capacitatii de control operativ si inopinat in scopul cresterii calitatii actelor de control incheiate, prin fundametarea corespunzatoare a constatarilor fiscale, inclusiv a actelor de sesizare penala de catre DGAF.
