Simplificarea impozitului pe cladirile cu destinatie mixta in proprietatea persoanelor fizice -propunere legislativa

Pentru Facturare si Gestiune recomandam SmartBill. Incerci GRATUIT!

O noua propunere legislativa a intrat in dezbatere la Senat, de data aceasta vizand simplificarea calculului impozitului pe cladirile cu destinatie mixta aflate in proprietatea persoanelor fizice.

In prezent, Codul Fiscal prevede impozitarea diferita a cladirilor rezidentiale, nerezidentiale si cu destinatie mixta, atunci cand sunt in proprietatea persoanelor fizice. Formula de impozitare, dar mai ales birocratia aferenta declararii acestor spati reprezinta obstacole in vederea derularii activitatii antreprenoriale in Romania, se arata in expunerea de motive care insoteste propunerea.

Situatia cladirilor cu folosire mixta a ramas neclarificata inca din anul 2016, fiind subiectul multiplelor interpretari ale autoritatilor locale. „Destinatia” unei cladiri se refera la tipurile de activitati ce au loc in respectiva cladire: rezidential, nerezidential si mixt.
Daca la adresa cladirii este inregistrat un domiciliu fiscal dar la care nu se desfasoara activitate economica (prin declaratia pe propria raspundere a persoanei fizice ce detine cladirea), atunci impozitul se calculeaza aferent metodei de calcul pentru cladiri rezidentiale, conform articolului 247 din Codul Fiscal. Insa, daca la adresa cladirii este inregistrat un domiciliu fiscal al unei persoane juridice iar cheltuielile cu utilitatile revin, conform contractului si conform situatiei faptice, in sarcina persoanei juridice, atunci impozitul cladirii se calculeaza ca si cand cladirea este utilizata in scop nerezidential.

In situatia in care intr-o cladire se desfasoara atat activitati mixte, respectiv rezidentiale cat si activitati economice (nerezidentiale), incadrarea impozitarii acelei cladiri este determinata de delimitarea spatiului ce este folosit in scopuri rezidenpale si nerezidenpale.
Daca suprafetele utilizate nerezidential, in scop economic, nu sunt delimitate in mod contractual, atunci conform art. 459 din Codul Fiscal, impozitul este determinat de cine plateste utilitatile inregistrate la respectiva cladire. Daca utilitatile sunt platite de catre persoana fizica (proprietarul), atunci cladirea este impozitata in regim rezidential, iar daca sunt platite de catre persoana juridica, atunci cladirea este impozitata in regim nerezidential.
Atunci cand suprafetele sunt delimitate contractual, cu scop mixt, determinarea impozitului se face prin depunerea la autoritatea locala a unui raport de evaluare al unui evaluator autorizat de catre ANEVAR ce trebuie refacut si redepus la fiecare 5 ani.
In practica s-au intalnit cazuri in care delimitarea nu putea fi facuta de catre evaluator, astfel proprietarii fiind obligati sa declare intreaga suprafata in regim de impozitare nerezidentiala, aceasta situatie regasindu-se ulterior in pretul perceput pentru chiria persoanei juridice.

Propunerea legislativa prevede ca pentru spatiile mici din cadrul cladirilor, spatii de pana la 50 mp, aceste cladiri pot fi incadrate ca fiind „cladiri cu destinatie mixta” fara a fi nevoie de documentatie cadastrala si de intocmirea unui raport de evaluare la fiecare 5 ani.

Proprietarul cladirii inchiriaza persoanei juridice un spatiu de pana la 50
mp pentru desfasurarea activitatilor economice, in raspunderea persoanei
fizice fiind plata utilitatilor aferente cladirii.

Concret, potrivit acestei propuneri, la articolul 459 Codul fiscal dupa alineatul (1) ar urma sa se introduca un nou alineat (1.1)astfel:

(1.1) In cazul cladirilor cu destinatie mixta aflate in proprietatea persoanelor fizice in care suprafata folosita in scop nerezidential este de pana la 50 mp, indicata prin declaratie pe propria raspundere, si cu condipa ca cheltuielile cu utilitatile sa nu fie inregistrate in sarcina persoanei care desfasoara activitatea economica, impozitul se calculeaza prin insumarea:
a) impozitului calculat pentru suprafata folosita in scop rezidential conform art. 457;
b) impozitului determinat pentru suprafata folosita in scop nerezidential prin aplicarea cotei stabilite conform art. 458 asupra valorii impozabile stabilite conform art. 457, fara a fi necesara stabilirea valorii prin depunerea documentelor prevazute la art. 458 alin. (1).

Articole similare

Comentariul tau aici