Pentru Facturare si Gestiune recomandam SmartBill. Incerci GRATUIT!
Legislatia stipuleaza ca pentru angajarea într-o funcție conform Clasificării Ocupațiilor din România (COR) este necesară o anumită formare profesională pentru desfășurarea activității respective, dobândită fie în cadrul învățământului, prin sistemul național de învățământ, fie prin programe de formare profesională în cadrul sistemului de formare profesională a adulților, conform OG 129/2000.
Se intampla adesea situatii in care angajatorii încadrează persoane ca „muncitor necalificat”, potrivit contractului de muncă, iar în fișa postului sunt prevăzute sarcini și atribuții specifice unor ocupații pentru care sunt necesare studii sau calificări de specialitate, se arata intr-un comunicat al ITM Salaj.
În aceste cazuri este vorba de încălcarea atât a normelor de sănătate și securitate în muncă cât a celor privind relația de muncă.
Muncitorii necalificați pot avea ocupații care nu necesită calificare, cum sunt cele prevăzute în grupa majoră 9. Conform definiției COR, muncitorii necalificați execută sarcini simple și de rutină, care necesită folosirea uneltelor manuale și depunerea unui efort fizic considerabil.
Primul aspect pe care un angajator trebuie să-l urmărească este corelarea funcției/ocupației cu Clasificarea Ocupațiilor din România (COR) cu sarcinile și atribuțiile din fișa postului, pentru că, în ansamblu, acestea alcătuiesc „felul muncii”, un element esențial al contractului individual de muncă, iar modificarea acestuia presupune acordul părților concretizat printr-un act adițional.
Al doilea aspect, la fel de important, este în legătură cu securitatea și sănătatea lucrătorilor, respectiv cu evaluarea riscurilor specifice activității desfășurate și locului de muncă, urmată de măsurile de protecție și de o instruire corespunzătoare.
Situația în care un salariat încheie un contract de muncă în care „felul muncii” este, generic, „muncitor necalificat” iar în realitate fișa postului cuprinde activități specifice unor ocupații care, pe lângă activitățile specifice diferite, presupun și riscuri diferite este evident că nu se încadrează în limitele legale, lucrătorul respectiv prestând, în realitate, o activitate care nu este specifică postului pe care, formal, îl ocupă, iar de aici cresc și riscurile în privința securității și sănătății sale.
Ca urmare, un lucrător care nu deține calificările corespunzătoare se poate accidenta la locul de muncă, iar atunci când nu există nici o instruire corespunzătoare privind securitatea și sănătatea la locul de muncă, acest risc crește.
În consecință, în cazul unui accident de muncă al unui muncitor necalificat, angajatorul este în răspunzător de producerea lui, întrucât a încredințat sarcini unei persoane care nu era pregătită profesional pentru o asemenea muncă.
Sursa: ITM Salaj
