Compensarea reprezinta stingerea creantelor statului sau a unitatilor administrativ-teritoriale ori a subdiviziunilor acestora cu creantele debitorului.
Creantele statului reprezinta sumele datorate de debitor bugetului general consolidat, iar creantele debitorului reprezinta sumele de primit de la buget. Compensarea se face pana la concurenta celei mai mici sume, atunci cand ambele parti dobandesc calitatea de creditor cat si pe cea de debitor. Condiatia este ca aceste creante sa fie administrate de aceeasi autoritate publica.
In procesul de compensare, creantele debitorului se compenseaza cu sume datorate aceluiasi buget, urmand ca apoi diferenta ramasa sa fie repartizata celorlalte bugete.
Daca nu exista prevederi legislative de alta natura compensarea se efectueaza la data la care creantele exista, ele fiind certe, lichide si exigibile.
Compensarea se efectueaza din oficiu de catre organul fiscal sau se efectueaza la cerere de catre contribuabil.
Organul fiscal este obligat sa comunice decizia de compensare a contribuabilului in termen de 7 zile de la data efectuarii operatiunii.
Pentru compensarea care se efectueaza la cerere, contribuabilul va trebui sa depuna o cerere scrisa la unitatea teritoriala de care apartine, prin care va specifica exact ce sume doreste a fi compensate.
In cazul in care se efectueaza plati eronate, de exemplu se plateste gresit TVA, in contul destinat platii impozitului pe salarii, la cererea de compensare a sumelor contribuabilul va trebui sa se anexezeze si ordinele de plata si declaratiile fiscale depuse la fisc, prin care s-au identificat sumele de plata.
Exigibilitatea creantelor are loc:
• la data scadentei – data scadenta este stabilita de codul fiscal sau alte acte normative in vigoare;
• la termenul prevazut de lege pentru depunerea decontului cu suma negativa de TVA cu opţiune de rambursare, in limita sumei aprobate la rambursare prin decizia emisa de organul fiscal potrivit legii;
• la data comunicarii deciziei pentru obligatii fiscale principale dar si pentru cele accesorii stabilite prin decizie de organele fiscale;
• la data depunerii declaratiilor rectificative, pentru diferente aparute la obligatiile fiscale principale;
• pentru obligatiile de plata la buget, data la care este comunicata actul de individualizare a sumei;
• la data primirii titlurilor executorii;
• la data depunerii cererii de restituire.
Autoarea articolului este Luana Agapie.
Click aici pentru profilul de linkedin.
