Material de Vasile Godîncă-Herlea, asociat coordonator CITR
Specialiștii CITR au identificat principalele 10 elemente cheie pentru a putea avea o procedură de reorganizare judiciară de succes. Acestea vizează un comportament atent atât în perioada pre-insolvență, cât și în cadrul procedurii de insolvență. În continuare detaliem acești principali 10 pași de urmat pentru o reorganizare reușită.
1. Deschide procedura just in time – nici prea devreme, dar mai ales nu prea târziu.
Degradarea situației financiare a unei societăți este structurată de Herve Chapaud („Diagnostique de l’entreprise en situation de crise”) în 3 faze principale:
– Faza de degradare durează între 2-4 ani și este caracterizată de scăderea profitabilității business-ului;
– Faza de dificultate, care durează între 2-6 luni, survine în urma efectului de domino generat după faza de degradare și se caracterizează printr-un grad de îndatorare crescut și datorii pe termen scurt mai mari decât activele circulante;
– Faza de criză, care durează mai puțin de o lună, după care societate intră în colaps financiar.
În etapa de degradare pot fi aplicate încă strategii de marketing și de revizuire a produselor și portofoliului companiei. Dacă acestea sunt însă ineficiente și se trece în faza de dificultate, devine necesară implicarea unor măsuri judiciare. Societatea are încă resurse, dar ele se consumă rapid ducând spre colaps. Aceasta este perioada în care se impune implementarea unei reorganizări, fie sub forma unui concordat preventiv sau prin procedura insolvenței.
Deschiderea procedurii de insolvență la timp este așadar foarte importantă, pentru că ea permite societății să își folosească resursele în direcția revitalizării business-ului, prin susținerea planului de reorganizare. Totodată, cu cât nivelul de criză financiară este mai mic, cu atât compania va putea beneficia și de suportul partenerilor de afaceri în procesul de reorganizare, precum și de încrederea creditorilor pentru continuarea activității curente.
Cea mai bună comparație, pe care am mai făcut-o de-a lungul timpului, este cea raportată la mersul la doctor: dacă te duci la control din timp și depistezi problema, te poți trata mult mai ușor, decât dacă ajungi într-un stadiu de boală avansat, care implică tratamente mult mai greu de gestionat sau, în cazurile mai puțin fericite, imposibilitatea de a mai aplica un tratament. Același este mecanismul și în cazul insolvenței: ideal este ca societatea ”bolnavă” să își monitorizeze cu atenție starea de ”sănătate” și, când apar primele semne de boală, să ia imediat legătura cu un specialist în insolvență.
2. Alege un administrator judiciar cu experiența, expertiza și logistica adecvate nevoilor tale. Ca să poți face alegerea corectă, trebuie să iei în calcul următoarele aspecte:
– Dacă intenționezi să îți reorganizezi activitatea, atunci e foarte important să analizezi portofoliul administratorului judiciar targetat: este un practician care administrează mai mult reorganizări sau mai mult falimente?
– Dacă administrează reorganizări, vezi cât de multe dintre planurile propuse de el sunt aprobate de creditori și confirmate de judecătorul sindic.
– Dacă ai o companie cu activitate regională sau chiar națională, atunci este esențial ca și administratorul tău judiciar să aibă acoperire teritorială corespunzătoare și personal specializat activ în toată țara.
– În procedura insolvenței, indiferent dacă vorbim despre reoganizare sau faliment, este important ca echipa de caz care administrează procedura să fie una multidisciplinară, întrucât se analizează și se iau măsuri complexe, care includ atât aspecte juridice, cât și economice, de analiză financiară și marketing.
Legea insolventei este unică. Dar aplicarea ei este diferită. Nu orice administrator judiciar poate coordona o reorganizare de succes. Alege cu atenție o casă de insolvenţă care știe să îndeplinească şi funcţia de administrator judiciar, nu doar de lichidator. Interesează-te cu privire la numărul specialiştilor angajați, experienţa acestora în reorganizări judiciare şi asupra manierei în care pot răspunde pozitiv cerinţelor tale.
3. Menține o atitudine transparentă și o comunicare activă și realistă în relația cu creditorii încă de la apariția stării de degradare și până la finalizarea procedurii. Încrederea reciprocă între debitor și creditor este unul dintre elementele cele mai importante pentru o reorganizare de succes.
4. Raportul de cauze și împrejurări întocmit de către specialistul în insolvență este un material fundamental în identificarea celei mai bune strategii de restructurare a business-ului. Acest raport îți va arăta clar care sunt cauzele intrării în insolvență și care sunt șansele de redresare reale.
Performanța în management presupune reluarea permanentă a ciclului analiză-diagnostic-acțiune. Cu atât mai mult în cazul unei insolvențe se impune o analiza care să stabilească în mod corect cauzele care au generat insolvența și diagnosticul stării actuale a business-ului. Este foarte important să se separe și să se identifice cauzele primordiale, care determină efectul de domino, și să fie eliminate într-o proporție cât mai mare.
Diagnosticul arată de asemenea și care sunt activitățile care pot susține reorganizarea versus acelea care nu sunt o sursă relevantă de business și care trebuie eliminate.
Nu trata Raportul de cauze şi împrejurări ca pe o simplă retrospectivă. Întocmit de către un specialist, acesta este un diagnostic relevant şi constituie o premisă fundamentală a mecanisemelor de redresare aplicabile în procedură.
5. Folosește perioada de observație în procedura de insolvență pentru pregătirea planului de reorganizare. Resetează-ți și pregătește-ți societatea de reorganizare prin procedura de insolvență: denunță contractele păguboase, restructurează personalul în acord cu realitatea actuală a companiei, stopează executările silite, presiunile creditorilor, penalitățile și dobânzile.
Planul de măsuri trebuie să pornească de la concluziile diagnosticului. Activitatea societății nu se va redresa singură, iar deschiderea procedurii insolvenței limitează doar temporar efectele negative ale lipsei de lichiditate. De aceea aceste concluzii ale diagnosticului trebuie adresate prin implementarea unor măsuri concrete.
Perioada de observație sprijină procesul de implementare a acestor măsuri în mod indirect, prin eliberarea presiunii pe termen scurt, astfel încât managementul să se poată concentra cu sprijinul specialistului în insolvență pe construirea unei strategii pe termen mediu, care să relanseze activitatea societății.
6. Identifică în ce măsură managementul companiei este parte a soluției sau a problemei. În funcție de răspunsul la această întrebare, evaluează și promovează oameni care să contribuie constructiv la revitalizarea și dezvoltarea business-ului. Caută soluții externe, apelează la manageri de criză pentru a sprijinii managerii companiei în perioada de restructurare. Rolul unui turnaround manager nu este de a înlocui managerul cu expertiză în domeniul de activitate al companiei, ci de a îl seconda în luarea celor mai bune decizii specifice perioadei de criză.
Criza financiară globală reprezintă principala cauză pentru numeroase proceduri de insolvenţă din prezent, însă dincolo de acest aspect, adevărul este că ne confruntăm și cu o lipsă acută de manageri profesionişti. Lipsa unui management capabil și obiectiv a determinat agravarea stării de dificultate financiară pentru multe dintre aceste cazuri de insolvență.
Așadar recomandarea noastră este să te coordonezi cu consultantul tău în insolvenţă, care îţi poate identifica lacunele de management şi poate propune un specialist care să facă faţă perioadei de gestiune a afacerii pe timp de criză.
7. Identifică surse de finanțare a planului de reorganizare. Una din principalele cauze ale ratei scăzute de succes a reorganizarilor din România o reprezintă lipsa sursei de finanțare. Fie că este vorba despre necesarul de capital circulant, despre producția unui nou produs sau îmbunătățirea celor existente, fie că e vorba despre necesitatea unei extinderi sau relocări teritoriale, toate acestea necesită capital, de care societatea insolventă nu dispune. Acest lucru se întâlnește cel mai adesea în cazul procedurilor de insolvență accesate tardiv, în faza de criză, când resursele companiei au fost deja epuizate și nu mai pot fi folosite pentru realizarea unei reorganizări judiciare. Totuși, există soluții financiare și în această situație, însă ele trebuie selectate cu atenție în funcție de fiecare caz specific. Aportul specialistului în restructurare este și în acest context unul esențial.
8. Propune un plan de reorganizare care să trateze echilibrat așteptările creditorilor cu posibilitățile reale de realizare. Legea insolvenței prevede un interval de timp în cadrul căruia trebuie să se comunice plățile propuse pentru creditori. În acest context acționează forțe și interese contrare, pe care administratorul judiciar are însă rolul de a le reconcilia, prin identificarea soluției optime de reorganizare, care să satisfacă cel mai bine interesele tuturor părților implicate. Din nou încrederea între părți este un ingredient esențial pentru asigurarea acestui echilibru.
Un plan de reorganizare nu se votează prin prisma a ce plăteşte a doua zi. Reorganizarea se face până în ultima zi a planului cu maximă atenție și chibzuință. Acesta este practic un nou contract încheiat între creditori şi debitor, care îşi joacă ultima carte de încredere într-o afacere care poate genera profit. Unul dintre rolurile esențiale ale specialistului în insolvenţă îl reprezintă chiar această echilibrare a cerinţelor şi aşteptărilor creditorilor și debitorului, propunând soluții pe cât posibil win-win pentru toate părțile implicate.
9. Pe perioada executării planului asigură-te ca managementul are o gândire anticipativă, astfel încât eventualele involuții ale societății să fie comunicate și gestionate din vreme, pentru preîntâminarea sau ameliorarea efectelor acestora.
10. Inovează. Pentru a duce un plan de reorganizare la bun sfârșit, debitorul trebuie să aibă capacitatea să se reinventeze, să fie flexibil și să contribuie activ la găsirea celor mai potrivite soluții pentru impasul în care se află.