Baza legala : Legea 571/2003 cu completari si modificari ulterioare; HG 44/2004 cu completari si modificari ulterioare
Despre non-transferuri, reglementate de art.128 alin.(12) si alin. (18) din Codul fiscal si punctul 79 alin. (1) lit. f din normele de aplicare a Codului fiscal, trebuie sa stim in primul rand ca reprezinta expedierea sau transportul unui bun din Romania in alt Stat membru, de catre o persoana impozabila sau de o alta persoana in contul sau, pentru a fi utilizat in scopul uneia din urmatoarelor operatiuni : operatiuni care presupun o tranzactie; operatiuni care nu presupun o tranzactie.
Aceasta notiune de non-transfer are doar un scop fiscal, din perspectiva TVA, si nu se regaseste in legislatia contabila si comerciala care se aplica in Romania.
Operatiunile care nu presupun o tranzactie reprezinta, in fapt, echivalentul actualelor regimuri vamale suspensive.
Astfel, in cadrul acestor operatiuni, bunurile sunt transportate din Romania in alt stat membru comunitar cu scopul realizarii unor actiuni ce constau in:
– efectuarea de servicii in folosul persoanei impozabile din Romania si care implica lucrari asupra bunurilor corporale in conditiile in care aceste bunuri vor fi returnate respectivei persoane la finalizarea prelucrarii;
– utilizarea temporara a bunului respectiv pe teritoriul statului membru de destinatie, de catre proprietarului bunului, cu scop de prestari servicii in celalalt stat membru, de catre persoana impozabila – cum ar fi cazul serviciilor de tip leasing sau inchirieri de bunuri;
– utilizarea temporara a bunului respectiv in celalalt stat membru pentru o perioada de cel mult 24 de luni, in conditiile in care importul acestor bunuri in statul membru, respectiv in vederea utilizarii temporare, intruneste conditiile necesare pentru a beneficia de o scutire integrala a drepturilor vamale de import – spre exemplu bunuri trimise in vederea testarii sau verificarii conformitatii, pentru expozitii, targuri etc.
Din perspectiva obligatiilor de raportare , sub aspect fiscal, in toate cele trei cazuri de mai sus, persoana impozabila din Romania trebuie sa tina un registru de non-transferuri in care trebui inscrise, printre altele, atat transportul de bunuri catre alt Stat membru, cat si reexpedierea acestora in Romania.
De asemenea, din punct de vedere fiscal, pentru toate cazurile de operatiuni care nu presupun o tranzactie, mentionate mai sus, persoana impozabila trebuie sa faca dovada transportului pe baza documentelor de transport.
In situatia in care nu este indeplinita una din cele doua obligatii, cea a tinerii registrului de non-transfer, respectiv dovada transportului bunului, expedierea sau transportul bunului in cauza este considerata ca fiind un transfer din Romania catre alt Stat membru.
Autorul articolului : Sergiu Cobirzan, expert contabil si auditor financiar
Click aici pentru profilul de Linkedin al autorului.
