Potrivit prevederilor Legii contabilitatii 82/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare si ale OMFP 3055/2009 pentru aprobarea reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, cu modificarile ulterioare , pierderea contabila este cea inregistrata in soldul debitor al contului 121 “Profit si pierdere”, respectiv contul 117 “Rezultatul reportat”. Eventuala pierdere contabila se acopera din profitul exercitiului financiar incheiat, din profitul contabil reportat, din rezerve , din capital social si din alte surse financiare. Aceasta pierdere se poate recupera numai din profiturile contabile din anii urmatori fara sa existe o limita a recuperarii, in timp.
Pierderea contabila a exercitiului curent este evidentiata in soldul debitor al contului 121 “Profit si pierdere” . Pe baza aprobarii situatiilor financiare anuale de catre adunarea generala a actionarilor, pierderea evidentiata se preia in exercitiul urmator in rezultatul reportat (contul 117).
Pierderea fiscala este pierderea declarata prin declaratia 101, aprobata prin OANAF 2689/2010. Pierderea fiscala se determina extracontabil, pe baza pierderii contabile influentate de cheltuielile deductibile si nedeductibile prevazute de Codul fiscal si se reflecta in declaratiile privind impozitul pe profit. Recuperarea pierderilor fiscale se efectueaza in ordinea inregistrarii acestora, la fiecare termen de plata a impozitului pe profit, conform prevederilor legale in vigoare din anul inregistrarii lor.
Rezulta ca, pierderea inregistrata de societate in evidenta contabila, respectiv debitul ct. 117 se poate acoperi pe toata perioada de existenta a societatii. Pierderea declarata prin formularul 101 poate fi recuperata intr-o perioada de 5 ani, respectiv 7 ani, incepand cu pierderea anului 2009, consecutivi, de la inregistrarea ei.
Pierderea fiscala se recupereaza la fiecare termen de plata al impozitului pe profit, respectiv trimestrial.
