Creantele intreprinderii fata de clienti sunt reglemetate prin acte cu caracter juridic, in special in contracte economice, care contin clauze ce trebuie respectate de ambele parti, cum sunt cele referitoare la: cantitatea si calitatea bunurilor, preturile sau tarifele practicate, termenele de incasare si plata etc. Creantele devin certe in momentul vanzarii bunurilor sau receptiei bunurilor si serviciilor, adica in momentul cand s-a transferat dreptul de proprietate de la vanzator la cumparator.
Creantele sunt structuri patrimoniale de activ si se pot grupa dupa mai multe criterii:
• dupa natura operatiilor:
– creante comerciale (realizate in urma vanzarii),
– creante financiare (realizate prin acordarea de imprumuturi),
– alte creante, realizate din alte operatii;
• dupa perioada de timp in care trebuie solutionate:
– creante pe termen lung,
– creante pe termen scurt;
• dupa obiectul sau continutul economic al creantelor:
– creante asupra clientilor – pentru produsele vandute, lucrarile executate, serviciile prestate,
– creante asupra furnizorilor – ca urmare a aconturilor si avansurilor platite furnizorilor in mod anticipat,
– creante generate de detinerea unor efecte comerciale (cambii, bilete la ordin),
– creante asupra debitorilor diversi;
• dupa modalitatea lichidarii lor:
– creante din vanzari pe credit comercial cand decontarea se face cu instrumentele de decontare obisnuite,
– creante din vanzari pe credit cambial, a caror incasare se face pe baza de efecte comerciale de tip cambie (trate, bilete la ordin);
• dupa scadenta lor:
-creante exigibile, al caror termen de incasare este mentionat pe documentele de livrare,
– creante neexigibile, pentru vanzarile sosite fara factura si a caror termen de incasare se va preciza ulterior, in momentul sosirii facturilor.
• dupa moneda in care se evalueaza vanzarile:
– creante fata de clienti externi – in valuta,
-creante fata de clienti interni – in lei.
Creantele se inregistreza in contabilitate la valoarea lor nominala consemnata in documente, adica la totalul de plata, la pret sau tarif negociat cu beneficiarul plus taxa pe valoare adaugata, aferenta (care se aplica doar operatiunilor supuse impozitarii).
Autoarea articolului este Luana Agapie.
