Potrivit legislatiei BNR , societăţile bancare trebuie să clasifice creditele acordate clienţilor pe cinci categorii. Regulamentul se aplica, la nivel individual, institutiilor de credit, persoane juridice romane, si sucursalelor din Romania ale institutiilor de credit din state terte, care, pentru toate sau o parte dintre credite/plasamente determina cerinte minime de capital pentru riscul de credit, la nivel individual, potrivit abordarii standard.
Se face o analiza a dosarului de credit cu ajutorul unor indicatori utilizati de catre banci, indicatorii prudentiali , si anume : indicatorii de solvabilitate; expunerile mari; expunerile fata de persoanele aflate in relatii speciale cu institutia de credit; modificarile potentiale ale valorii economice a institutiilor de credit ca urmare a schimbarii nivelurilor ratelor dobanzii.
Astfel in urma analizei efectuate de catre lucratorul bancar, creditul acordat se va incadra in una din cele 5 categorii :
1) categoria „standard” sunt creditele acordate clienţilor profitabili ce prezintă performanţe financiare bune şi foarte bune şi care îşi achită la termen toate obligaţiile rezultate din contractul de credit;
2) categoria „în observaţie” sunt creditele acordate clienţilor cu performanţe financiare bune, dar care uneori au probleme cu rambursarea ratelor şi dobânzilor, situaţia lor îmbunătăţindu-se repede, într-un orizont de timp previzibil şi imediat;
3) categoria „substandard” sunt creditele acordate clienţilor cu performanţe financiare bune şi chiar foarte bune, dar la care întârzierile în rambursarea ratelor şi dobânzilor sunt mai mari de 30 de zile, precum şi clienţilor care au rezultate financiare mai puţin bune dar îşi achită obligaţiile faţă de bancă;
4) categoria „îndoielnic” sunt creditele acordate clienţilor cu rezultate financiare slabe sau care au întârzieri sistematice în plata ratelor şi a dobânzilor datorate.
5) categoria „pierdere” sunt credite acordate clienţilor cu performanţe financiare slabe sau foarte slabe şi pentru care riscul de neplată este major. Aceste active sunt considerate ca fiind neîncasabile şi de o valoare atât de mică încât definirea lor în continuare ca „active bancabile” nu mai este indicată.
