O datorie contingentă este:
- obligaţie potenţială, apărută ca urmare a unor evenimente trecute, anterior datei bilanţului şi a cărei existenţă va fi confirmată numai de apariţia sau neapariţia unuia sau mai multor evenimente viitoare incerte, care nu pot fi în totalitate sub controlul entităţii; sau
- obligaţie curentă apărută ca urmare a unor evenimente trecute, anterior datei bilanţului, dar care nu este recunoscută deoarece:
– nu este sigur că vor fi necesare ieşiri de resurse pentru stingerea acestei datorii; sau
– valoarea datoriei nu poate fi evaluată suficient de credibil.
O datorie contingentă nu se va recunoaşte în bilanţ, dar va fi prezentată în notele explicative, motiv pentru care este cunoscută ca element extrabilanţier. Datoriile contingente trebuie evaluate permanent pentru a se determina dacă a devenit probabilă o ieşire de resurse care încorporează beneficii economice.
Dacă este necesară ieşirea de resurse, generată de un element considerat anterior datorie contingentă, se va recunoaşte, după caz, o datorie sau un provizion în situaţiile financiare aferente perioadei în care a intervenit modificarea încadrării evenimentului.
Datoriile contingente se disting de provizioane prin faptul că:
- a) provizioanele sunt recunoscute ca datorii (presupunând că pot fi realizate estimări corecte), deoarece constituie obligaţii curente la data bilanţului şi este probabil că vor fi necesare ieşiri de resurse pentru stingerea obligaţiilor; şi
- b) datoriile contingente nu sunt recunoscute ca datorii, deoarece sunt:
– obligaţii posibile, dar pentru care trebuie să se confirme dacă entitatea are o obligaţie curentă care poate genera o ieşire de resurse; sau
– obligaţii curente care nu îndeplinesc criteriile de recunoaştere în bilanţ (deoarece fie nu este probabil să fie necesară o reducere a resurselor entităţii pentru stingerea obligaţiei, fie nu poate fi realizată o estimare suficient de credibilă a valorii obligaţiei).
