Pentru Facturare si Gestiune recomandam SmartBill. Incerci GRATUIT!
Pentru descarcarea gestiunii stocurilor se cunosc si se aplica trei metode:
• FIFO (first in first out) – de departe cea mai utilizata
• LIFO (last in first out)– utilizata cel mai putin si nerecunoscuta de IFRS
• CMP (cost mediu ponderat)
Metoda FIFO presupune ca primul produs intrat este si primul iesit – o optiune fireasca pentru majoritatea companiilor , de aceea este si cel mai des utilizata.
In cadrul metodei LIFO ultimul intrat este primul iesit – structura care se potriveste doar catorva profiluri de companii : de exemplu cele care opereaza in industria miniera, cele din domeniul anumitor materiale de constructii (ex. pietris), din domeniul metalelor pretioase si inca alte cateva din domeniul utilitatilor.
Implicatiile utilizarii celor doua metode sunt foarte vizibile in situatia in care exista fluctuatii ale preturilor produselor . De exemplu, in situatia in care preturile sunt in crestere, utilizand metoda FIFO, produsele iesite din stoc au o valoare mai redusa decat ultimele intrate rezultand astfel profituri mai mari cu consecintele fiscale de rigoare. Cu totul invers se intampla in cazul metodei LIFO care datorita faptului ca descarca prima data ultimele produse, mai scumpe, genereaza profituri mai mici si impozit aferent mai mic.
Datorita faptului ca in cadrul metodei LIFO este posibil ca primele produse intrate sa ramana pentru mult timp in gestiune, poate chiar ani, se complica procesul de urmarire a stocurilor necesitand o arhiva laborioasa, cu fise de magazie deschise mult timp pentru anumite tipuri de produse. In cadrul metodei FIFO, situatia se simplifica fiindca loturile de produse ajung sa se epuize repede, si produsele in stoc sunt intotdeauna ultimele intrate.
Tot acest fapt creste posibilitatea ca in cadrul LIFO sa apara fluctuatii de preturi mari , neasteptate, datorita faptului ca uneori se pot descarca produse achizitionate acum cativa ani cand preturile erau total altele.
Metoda CMP este total diferita de celalte doua metode descrise mai sus , prin faptul ca se calculeaza costului fiecarui element pe baza mediei ponderate a costurilor elementelor similare aflate în stoc la începutul perioadei si a costului elementelor similare produse sau cumparate în timpul perioadei. Astfel valoarea iesirilor este la nivelul unei medii intre cele mai vechi si cele mai noi produse din stoc.
De regula metoda este utilizata in situatia in care produsele sunt atat de amestecate incat este imposibil de alocat un cost unui produs.
