Se pune intrebarea : care este nivelul optim al detinerilor de numerar al unei firme ?
Pentru a raspunde la aceasta intrebare s-au dezvoltat mai multe modele de cash management, una dintre cele mai cunoscute fiind modelul Baumol.
Modelul Baumol foloseste acelasi principii pentru determinarea nivelului optim al numerarului ca si pentru determinarea nivelului optim la stocurilor.
Presupuneri :
• numerarul este consumat constant de-a lungul timpului si
• societatea detine un stoc de titluri negociabile care pot fi vandute atunci cand firma are nevoie de numerar;
Nivelul optim al numerarului este dat de formula:
Q² = 2*C*S/I
Unde :
Q= numerarul necesar pentru a sustine cererea;
C= costul tranzactionarii (vanzarii) titlurilor
S= cererea de numerar pentru fiecare perioada;
I = costul detinerii numerarului sau echivalentelor de numerar
Exemplu
Firma Epson are o nevoie de numerar de 30.000 USD pe an. Costul obtinerii de fonduri noi este fix, de 5.000 USD. Dobanda pentru procurarea de fonduri suplimentare este de 10% pe an, iar dobanda obtinuta ca urmare a detinerii de titluri este de 7% pe an.
Cat numerar ar trebui sa procure Epson pentru derularea afacerii ?
Raspuns
Costul detinerii numeraului este de 10%-7% = 3%
Q² = 2*5.000 USD* 30.000 USD/ 0.03 =10.000.00.000 USD => Q=100.000 USD
Nivelul optim de numerar pe care firma trebuie s ail procure la un moment dat este de 100.000 USD
Acest model are anumite dezavantaje :
– este greu sa previzionezi care va fi necesarul de numerar pentru viitor;
– nu se creeaza un stoc de siguranta pentru numerar, astfel ca in situatia in care apare necesitati noi exista posibilitatea ca acestea sa nu poata fi onorate, cu toate consecintele aferente;
