Taxa hoteliera, cunoscuta drept taxa de sedere, se poate institui pentru sederea intr-o unitate de cazare de catre consiliul local in localitatea asupra careia acesta isi exercita autoritatea, Ea se incaseaza de catre persoanele juridice care realizeaza cazarea si se varsa de catre acestea la bugetul local in raza careia este situata aceasta.
Astfel , taxa hoteliera pe care o instituie consiliul local este de 1 % din valoarea totala a cazarii pentru fiecare zi de sejur a turistului, exceptie fiind cazul unitatilor care sunt amplasate intr-o zona turistica, astfel taxa se datoreaza doar pentru o singura noapte.
Potrivit art. 280 din Codul Fiscal, se pot aplica scutiri de la plata taxei hoteliere, astfel taxa hotelieră nu se aplică pentru:
a) persoanele fizice în vârstă de până la 18 ani inclusiv;
b) persoanele fizice cu handicap grav sau accentuat ori persoanele invalide de gradul I sau II;
c) pensionarii sau studenţii;
d) persoanele fizice aflate pe durata satisfacerii stagiului militar;
e) veteranii de război;
f) văduvele de război sau văduvele veteranilor de război care nu s-au recăsătorit;
g) persoanele fizice prevăzute la art. 1 al Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările şi completările ulterioare;
h) soţul sau soţia uneia dintre persoanele fizice menţionate la lit. b) – g), care este cazat/cazată împreună cu o persoană menţionată la lit. b) – g).
Unităţile de cazare au obligaţia de a vărsa taxa hotelieră la bugetul local, lunar, până la data de 10, inclusiv, a lunii următoare celei în care s-a colectat taxa hotelieră de la persoanele care au plătit cazarea.
