Baza legala: Legea 571/2003 privind Codul fiscal cu completari si modificari ulterioare; HG44/2004 privind Normele de aplicare a Codului fiscal cu completari si modificari ulterioare.
Factoringul este definit ca fiind contractul incheiat intre o parte, denumita adherent, si o societate bancara sau o institutie financiara specializata, denumita factor, prin care aceasta din urma asigura finantarea, urmarirea creantelor si prezervarea contra riscurilor de credit, iar aderentul cedeaza factorului, cu titlu de vanzare, creantele nascute din vanzarea de bunuri sau prestarea de servicii pentru terti.
Prevederile legale regasite la art.141 alin. (2) lit.a) pct.3 din Codul fiscal precizeaza in privinta TVA ca:
- sunt scutite de taxa pe valoarea adaugata urmatoarele servicii de natura financiar bancara: tranzactii, inclusiv negocierea, privind conturile de depozit sau conturile curente, plati, viramente, creante, cecuri si alte instrumente negociabile, exceptand recuperarea creantelor;
- scutirea , conform prevederilor pct. 35 din Titlul VI al Normelor metodologice de aplicare a Legii 571/2003 privind Codul fiscal stabileste urmatoarele:
-„ (7) Exceptia prevazuta la art. 141 alin. (2) lit.a) pct. 3 din Codul fiscal referitoare la neaplicarea scutirii de TVA pentru recuperarea de creante se aplica in functie de natura operatiunii, indiferent de terminologia utilizata, respectiv recuperare de creante sau factoring;
-(8) In situatia in care, conform contractului, scopul operatiunii la care se face referire la alin.(7) nu il constituie recuperarea de creante, ci acordarea unui credit, societatea care preia creantele aferente unui credit acordat asumandu-si pozitia creditorului, operatiunea este scutita de taxa pe valoarea adaugata, nefacand obiectul exceptiei prevazute la art. 141 alin. (2) lit.a) pct. 3 din Codul fiscal .
Pe de alta parte, operatiunile cu creante se clasifica, in functie de contractul incheiat intre parti, in felul urmator:
- operatiuni prin care persoana care detine creantele angajeaza o persoana in vederea recuperarii acestora, care nu presupun cesiunea creantelor;
- operatiuni care presupun cesiunea creantelor.
Conform celor prevazute la alin. (9) lit.b) din Codul fiscal, se disting operatiuni prin care:
-cesionarul cumpara creantele, fara ca operatiunea sa aiba drept scop recuperarea creantei;
-cesionarul cumpara creantele, asumandu-si sau nu riscul neincasarii acestora, si percepe un comision de recuperare a creantelor de la cedent;
-cesionarul cumpara creantele, asumandu-si riscul neincasarii acestora, la un pret inferior valorii nominale a creantelor, fara a percepe un comision de recuperare a creantelor de la cedent.
In acelasi timp, conform prevederilor art. 21 alin. (4) lit.o) din Codul fiscal, nu sunt deductibile la determinarea profitului impozabil:
- pierderile inregistrate la scoaterea din evidenta a creantelor incerte sau in litigiu, neincasate, pentru partea neacoperita de provizion, potrivit art. 22;
- pierderile inregistrate la scoaterea din evidenta a creantelor incerte sau in litigiu, neincasate, in alte situatii decat cele prevazute la art. 21 alin. (2) lit.n).
In privinta deductibilitatii, sunt deductibile la determinarea profitului impozabil:
• pierderile inregistrate la scoaterea din evidenta a creantelor incerte sau in litigiu pentru partea acoperita de provizion, potrivit art. 22;
• pierderile inregistrate la scoaterea din evidenta a creantelor incerte sau in litigiu, neincasate, in situatiile prevazute la art. 21 alin. (2) lit.n) din Codul fiscal, respectiv:
a) procedura de faliment a debitorilor a fost inchisa pe baza hotararii judecatoresti;
b) debitorul a decedat si creanta nu poate fi recuperata de la mostenitori;
c) debitorul este dizolvat, in cazul societatii cu raspundere limitata cu asociat unic, sau lichidat, fara succesor;
d) debitorul inregistreaza dificultati financiare majore care ii afecteaza intreg patrimoniul.
Autorul articolului : Sergiu Cobirzan, expert contabil si auditor financiar.
