Pentru Facturare si Gestiune recomandam SmartBill. Incerci GRATUIT!
Contract individual de munca la cerere
O recenta initiativa legislativa inregistrata la Senat spre dezbatare aduce in discutie notiunea de contract individual de munca la cerere. Acesta este contractul în baza căruia salariatul prestează activitate pentru şi sub autoritatea angajatorului, la solicitarea acestuia, în zilele şi în intervalul orar stabilite de către angajator, cu condiţia înştiinţării în scris a salariatului în termenul stabilit în contract, dar care nu poate fi mai mic de două zile lucrătoare anterioare începerii de către salariat a activităţii pentru care este solicitat.
Angajatorul are obligaţia să prevadă în contract termenul în care îl va înştiinţa pe salariat să se prezinte la locul de muncă precum şi modalitatea de înştiinţare.
Salariatul va fi inştiinţat în scris, pe suport de hârtie sau pe suport electronic, prin mesaj sau e-mail, în termenul prevăzut anterior.
Angajatorul are obligaţia de a garanta în plată salariul aferent numărului de ore prestate de către salariat, dar nu mai puţin de salariul aferent unui număr de cel puţin 32 ore/lună.
Contractul individual de muncă poate fi utilizat doar în următoarele în următoarele domenii prevăzute în Clasificarea activităţilor din economia naţională,actualizată:
a) agricultură, vânătoare şi servicii anexe – diviziunea 01;
b) activităţi de organizare a expoziţiilor, târgurilor şi congreselor – grupa 823;
c) publicitate – grupa 731;
d) alte activităţi recreative şi distractive – grupa 932.
Salariatul încadrat cu contract de muncă la cerere se bucură de drepturile salariaţilor cu normă întreagă, în condiţiile prevăzute de lege şi de contractele colective de muncă aplicabile.
Un alt tip de contract adus in discutie de propunerea legislativa este Contractul individual de muncă cu mai mulţi angajatori.
Contractul individual de muncă cu mai mulţi angajatori
Contractului individual de muncă cu mai mulţi angajatori reprezintă contractul cu normă întreagă în baza căruia un salariat prestează muncă pentru şi în subordinea mai multor angajatori, pentru desfăşurarea aceluiaşi tip de activitate, care implică exercitarea aceloraşi atribuţii. Contractul prevăzut anterior poate fi încheiat doar de către angajatori care aparţin aceluiaşi
grup de întreprinderi.
Angajatorii semnatari ai contractului răspund în solidar pentru drepturile cuvenite salariatului, astfel cum sunt prevăzute în contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă şi în lege
Potrivit expunerii de motive, transformările care au avut loc pe piaţa forţei de muncă în contextul noilor realităţi socio-economice au condus la apariţia unor forme mai flexibile de muncă, a unei noi viziuni asupra relaţiei de muncă existentă între angajator şi salariaţi, care nu se regăsesc în actualele reglementări legale.
Contractul de muncă “la cerere”, care prezintă următoarele avantaje:
– angajatorul are o mai mare flexibilitate în organizarea activităţii, având posibilitatea de a dispune de forţa de muncă necesară în zilele în care are nevoie de serviciile prestate de către un anumit salariat şi doar numărul de ore necesar prestării activităţii respective;
– angajatul poate desfăşura mai multe activităţi în paralel, nemaiavând obligaţia respectării cu stricteţe a unui anumit program de lucru;
– se reduce sarcina administrativă, în comparaţie cu alte opţiuni legale utilizate pentru angajarea în comun, alternativa fiind ca angajatorul sa încheie în paralel câte un contract de muncă cu timp parţial cu fiecare angajat.
Contract de muncă cu mai mulţi angajatori şi un singur angajat reprezintă contractul individual de muncă în baza caruia un angajat încheie un contract de muncă cu mai mulţi angajatori pentru efectuarea aceluiaşi tip de activitate, care implică exercitarea aceloraşi atribuţii.
Avantajele acestui tip de contract sunt următoarele:
-stabilirea răspunderii în solidar a angajatorilor semnatari ai contractului, cu privire la îndeplinirea obligaţiilor care decurg din contract şi din legislaţia muncii va creşte gradul de protecţie a angajatului în ceea ce priveşte obţinerea de către acesta a drepturilor restante de la oricare dintre angajatori, având posibilitatea să îl aleagă pe cel mai eligibil;
-reglementarea flexibilă permite părţilor implicate să proiecteze schema de partajare a angajaţilor în funcţie de propriile nevoi;
– obligaţiile privind remuneraţia, impozitele şi contribuţiile sociale pot fi alocate angajatorilor în orice mod pe care îl stabilesc de comun acord;
– se reduce sarcina administrativă în comparaţie cu alte opţiuni legale utilizate pentru angajarea în comun, de exemplu atunci când fiecare angajator în paralelîncheie un contract de muncă cu timp parţial cu acelaşi angajat.
