Consiliul Concurentei este un organism autonom, care administreaza si pune in aplicare Legea concurentei (nr. 21/1996), care are drept scop protectia, mentinerea si stimularea concurentei si a unui mediu concurential normal, in vederea promovarii intereselor consumatorilor.
Consiliul Concurenţei a fost înfiinţat prin LEGEA CONCURENTEI Nr. 21 din 10 aprilie 1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Autoritatea română de concurenţă şi-a început activitatea la 6 septembrie 1996 prin elaborarea reglementărilor necesare aplicării Legii concurenţei (nr.21/1996), ce a intrat în vigoare la 1 februarie 1997.
Consiliul Concurenţei are si rolul de autoritate naţională de contact în domeniul ajutorului de stat între Comisia Europeană, pe de o parte, şi instituţiile publice, furnizorii şi beneficiarii de ajutor de stat, pe de altă parte.
Activitatea Consiliului Concurenţei se desfăşoară pe două componente principale: una preventivă, de monitorizare a pieţelor şi supraveghere a actorilor de pe aceste pieţe şi una corectivă, menită să restabilească şi să asigure dezvoltarea unui mediu concurenţial normal.
Cateva dintre atributiile sale sunt :
o efectuează investigaţiile privind aplicarea prevederilor naţionale şi comunitare de concurenţă;
o ia decizii pentru cazurile de încălcare a dispoziţiilor naţionale şi comunitare de concurenţă, precum şi pentru cazurile de concentrări economice;
o retrage beneficiul exceptării pentru înţelegerile, deciziile asociaţiilor de întreprinderi sau practicile concertate cărora li se aplică prevederile unuia dintre regulamentele europene de exceptare pe categorii;
o efectuează, din proprie iniţiativă, investigaţii privind un anumit sector economic sau un anumit tip de acord în diferite sectoare, atunci când rigiditatea preţurilor sau alte împrejurări sugerează posibilitatea restrângerii sau denaturării concurenţei pe piaţă.;
o sesizează Guvernul asupra existenţei unei situaţii de monopol sau a altor cazuri şi propune acestuia adoptarea măsurilor necesare pentru remedierea disfuncţionalităţilor constatate;
o sesizează instanţele judecătoreşti asupra cazurilor în care acestea sunt competente;
o face recomandări Guvernului şi organelor administraţiei publice locale pentru adoptarea de măsuri care să faciliteze dezvoltarea pieţei şi a concurenţei;
o propune Guvernului sau organelor administraţiei publice locale luarea de măsuri disciplinare împotriva personalului din subordinea acestora, în cazul în care acesta nu respectă dispoziţiile obligatorii ale Consiliului Concurenţei;
o realizează studii şi întocmeşte rapoarte privind domeniul său de activitate şi furnizează Guvernului, publicului şi organizaţiilor internaţionale specializate informaţii privind această activitate;
o stabileşte şi aprobă misiunea, strategia generală şi programele de activitate ale autorităţii de concurenţă.
Cateva dintre recentele initiative ale acestui Consiliu sunt :
• declansarea unei investigatii pe piata transportului de persoane in regim de taxi din Bucuresti si judetul Ilfov
Investigatiile vizau o posibilă înţelegere a operatorilor de taximetrie pentru stabilirea tarifelor.
Inainte de aceasta investigatie au mai fost effectuate 4 investigatii similar in Timişoara, Constanţa, Baia Mare şi Târgu Mureş şi au fost aplicate amenzi în valoare totală de 1.635.694 lei.
• A transmis Comisiei Europene informatiile pe baza carora au fost declansate investigatiile prinvind contractele Hidroelectrica.
Comisia Europeană avea de mai mult timp suspiciuni privind un posibil ajutor de stat acordat prin practicarea unor tarife preferenţiale de către Hidroelectrica, suspiciuni generate şi de plâgerile depuse de Fondul Proprietatea. Ca urmare, Comisia Europeană a declanşat investigaţii pentru a stabili dacă Hidroelectrica a subvenţionat în mod indirect clienţii vânzând acestora energie electrică la preţuri sub nivelul pieţei sau achiziţionând de la aceştia la preţuri peste nivelul pieţei.
• a finalizat investigaţia pentru cunoaşterea pieţei pieselor de schimb pentru automobile. Investigaţia a avut ca obiectiv identificarea mecanismelor de funcţionare a pieţei, cu scopul de a descoperi şi corecta eventualele disfuncţionalităţi de natură concurenţială.
În urma prelucrării datelor obţinute a rezultat că piaţa pieselor de schimb pentru automobile a fost în 2010 de 5,9 miliarde lei, în creştere cu 2% faţă de anul precedent, după ce în 2009 a suferit o diminuare de 11% comparativ cu anul anterior. Comparativ cu 2008, în anul 2010 s-a înregistrat o scădere de 10%.
Analiza a arătat că există situaţii de monopol al constructorilor auto pe segmentul reprezentat de piesele de schimb de origine vizibile (caroserie, unităţi iluminare, geamuri auto), pentru care există protecţie juridică acordată în baza legii privind protecţia modelelor şi desenelor. În vederea deschiderii la concurenţă a pieţei pieselor de schimb vizibile Consiliul Concurenţei propune modificarea legislaţiei naţionale privind protecţia desenelor, prin introducerea „clauzei de reparaţii”. Modificarea legislaţiei interne este permisă statelor membre în baza art. 14 din Directiva 98/71/CE (transpusă în legislaţia românească prin Legea nr.129/1992, cu modificările şi completările ulterioare), care conţine o dispoziţie tranzitorie potrivit căreia statele membre menţin legile lor existente în această privinţă şi le modifică numai în scopul liberalizării pieţei pieselor de schimb.
Clauza de reparaţii constă în faptul că nu se va mai acorda protecţie pentru un desen sau model care constituie o piesă dintr-un produs complex (spre ex., automobilul) utilizată în procesul de reparaţie a acestuia cu scopul de a-i reda aspectul iniţial. Cu ocazia reparaţiilor la propriul automobil, consumatorul va fi informat corespunzător cu privire la originea produsului utilizat pentru reparare, astfel încât acesta să poată alege, în deplină cunoştinţă de cauză, între produse concurente oferite pentru reparare (piese de origine distribuite prin reţeaua producătorului automobilului, piese de origine furnizate direct de către producătorul piesei sau piesele alternative care au o calitate echivalentă pieselor de origine).
În urma sondajului de opinie, a rezultat că sunt dealeri auto care impun cumpărătorului, prin contractul de achiziţie a automobilului, să-şi efectueze reparaţiile doar la reprezentanţe auto sau care sugerează, încă de la cumpărare, că se pierde garanţia dacă merg la alţi reparatori decât cei din reţeaua constructorului auto.
Mai mult, aproape trei sferturi din participanţii la sondaj au afirmat că au fost obligaţi să accepte folosirea mărcii constructorului auto în operaţiunile de service care nu fac obiectul garanţiei.
Consiliul Concurenţei va sesiza Autoritatea Naţională de Protecţie a Consumatorului (ANPC) cu privire la abuzul de garanţii al dealerilor auto, acesta fiiind singura instituţie în măsură să descopere şi să sancţioneze astfel de abuzuri ale vânzătorilor de automobile. Potrivit O.G. nr.21/1992 privind protecţia consumatorilor, „libertatea de a lua decizii la achiziţionarea de produse şi servicii, fără a li se impune în contracte clauze abuzive sau care pot favoriza folosirea unor practici comerciale incorecte în vânzare, de natură a influenţa opţiunea acestora reprezintă un drept al consumatorilor, la încheierea contractelor”.
• Declansarea a trei investigatii orivind trucarea unor licitatii pentru reabilitarea si modernizarea unor drumuri.
În situaţia în care Consiliul Concurenţei va constata încălcarea regulilor de concurenţă, companiile implicate riscă amenzi de până la 10% din cifra de afaceri. Cu toate acestea, companiile care cooperează cu autoritatea de concurenţă, în cadrul programului de clemenţă, pot obţine imunitate la amendă sau reduceri substanţiale ale amenzilor. Din septembrie 2009, autoritatea română de concurenţă a adoptat noile instrucţiuni privind politica de clemenţă, instrucţiuni care se aplică atât înţelegerilor orizontale, cât şi restricţionărilor verticale foarte grave.
