Cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa investiţiilor imobiliare. Este un cont nou introdus prin Ordinul 1802/2014 care se aplica de la 1 ianuarie 2015.
Investiţia imobiliară este proprietatea (un teren sau o clădire – ori o parte a unei clădiri – sau ambele) deţinută (de proprietar sau de locatar în baza unui contract de leasing financiar) mai degrabă pentru a obţine venituri din chirii sau pentru creşterea valorii capitalului, ori ambele, decât pentru:
a) a fi utilizată în producerea sau furnizarea de bunuri sau servicii ori în scopuri administrative; sau
b) a fi vândută pe parcursul desfăşurării normale a activităţii.
Cum se cosidera o proprietate imobiliara utilizata de posesor ?
O proprietate imobiliară utilizată de posesor este o proprietate imobiliară deţinută (de proprietar sau de locatar în temeiul unui contract de leasing financiar) pentru a fi utilizată la producerea sau furnizarea de bunuri ori servicii sau în scopuri administrative.
Exemple :
a) terenurile deţinute, mai degrabă, în scopul creşterii pe termen lung a valorii capitalului, decât în scopul vânzării pe termen scurt, pe parcursul desfăşurării normale a activităţii;
b) terenurile deţinute pentru o utilizare viitoare încă nedeterminată. În cazul în care o entitate nu a hotărât dacă va utiliza terenul fie ca pe o proprietate imobiliară utilizată de posesor, fie în scopul vânzării pe termen scurt în cursul desfăşurării normale a activităţii, atunci terenul este considerat ca fiind deţinut în scopul creşterii valorii capitalului;
c) o clădire aflată în proprietatea entităţii (sau deţinută de entitate în temeiul unui contract de leasing financiar) şi închiriată în temeiul unuia sau mai multor contracte de leasing operaţional;
d) o clădire care este liberă, dar care este deţinută pentru a fi închiriată în temeiul unuia sau mai multor contracte de leasing operaţional;
e) proprietăţile imobiliare în curs de construire sau amenajare în scopul utilizării viitoare ca investiţii imobiliare.
Ce nu este considerat investiţie imobiliara ?
a) proprietăţile imobiliare deţinute pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării normale a activităţii sau în procesul de construcţie ori de amenajare în vederea unei astfel de vânzări, de exemplu, proprietăţile imobiliare dobândite cu scopul exclusiv de a fi cedate ulterior, în viitorul apropiat, sau cu scopul de a fi amenajate şi revândute. Acestea reprezintă, din punct de vedere contabil, stocuri;
b) proprietăţile imobiliare care sunt în curs de construire sau amenajare în numele unor terţe părţi. Acestea reprezintă pentru entitate servicii în curs de execuţie;
c) proprietăţile imobiliare utilizate de posesor, incluzând (printre altele) proprietăţile deţinute în scopul utilizării lor viitoare ca proprietăţi imobiliare utilizate de posesor, proprietăţile deţinute în scopul amenajării viitoare şi utilizării ulterioare ca proprietăţi imobiliare utilizate de posesor, proprietăţile utilizate de salariaţi (indiferent dacă aceştia plătesc sau nu chirie la cursul pieţei) şi proprietăţile imobiliare utilizate de posesor care urmează a fi cedate.
Ce se intampla cu proprietatile care au partial diferite functionalitati ?
Anumite proprietăţi includ o parte care este deţinută pentru a fi închiriată sau cu scopul creşterii valorii capitalului şi o altă parte care este deţinută pentru a fi utilizată la producerea sau furnizarea de bunuri ori servicii sau în scopuri administrative. Dacă aceste părţi pot fi vândute separat (sau închiriate separat în temeiul unui contract de leasing financiar), o entitate le contabilizează separat. Dacă părţile nu pot fi vândute separat, proprietatea imobiliară constituie o investiţie imobiliară doar în cazul în care o parte nesemnificativă este deţinută pentru a fi utilizată la producerea sau furnizarea de bunuri ori servicii sau în scopuri administrative.
În unele situaţii, o entitate furnizează servicii auxiliare ocupanţilor unei proprietăţi imobiliare pe care o deţine. O entitate tratează o astfel de proprietate imobiliară ca investiţie imobiliară, dacă respectivele servicii reprezintă o componentă nesemnificativă a întregului contract. Un exemplu este situaţia în care proprietarul unei clădiri de birouri furnizează servicii de pază şi întreţinere locatarilor care ocupă clădirea.
În alte situaţii, serviciile furnizate reprezintă o componentă semnificativă. De exemplu, dacă o entitate are în proprietate şi administrează un hotel, serviciile furnizate oaspeţilor reprezintă o componentă semnificativă a întregului contract. Prin urmare, un hotel administrat de proprietar reprezintă mai degrabă o proprietate imobiliară utilizată de posesor decât o investiţie imobiliară.
Utilizarea rationamentului profesional
Pentru a stabili dacă o proprietate imobiliară constituie o investiţie imobiliară este nevoie de raţionament profesional. Entităţile trebuie să elaboreze criterii astfel încât să îşi poată exercita în mod consecvent raţionamentul, în conformitate cu definiţia investiţiei imobiliare.
În anumite cazuri, o entitate poate avea o proprietate imobiliară care este închiriată şi ocupată de societatea-mamă sau de o altă filială. Proprietatea imobiliară nu îndeplineşte condiţiile unei investiţii imobiliare în situaţiile financiare anuale consolidate, deoarece proprietatea imobiliară în cauză este, din punctul de vedere al grupului, o proprietate imobiliară utilizată de posesor. Cu toate acestea, din punctul de vedere al entităţii care o deţine, proprietatea imobiliară este o investiţie imobiliară dacă corespunde definiţiei de la pct. 197 alin. (1).
Transferuri in/din investitii imobiliare in alte categorii
Transferurile în sau din categoria investiţiilor imobiliare trebuie făcute dacă şi numai dacă există o modificare a utilizării, evidenţiată de:
a) începerea utilizării de către posesor, pentru un transfer din categoria investiţiilor imobiliare în categoria proprietăţilor imobiliare utilizate de posesor;
b) începerea procesului de amenajare în perspectiva vânzării, pentru un transfer din categoria investiţiilor imobiliare în categoria stocurilor;
c) încheierea utilizării de către posesor, pentru un transfer din categoria proprietăţilor imobiliare utilizate de posesor în categoria investiţiilor imobiliare; sau
d) începerea unui leasing operaţional cu o altă parte, pentru un transfer din categoria stocurilor în categoria investiţiilor imobiliare.
Transferul in categoria stocurilor
O entitate transferă o proprietate imobiliară din categoria investiţiilor imobiliare în categoria stocurilor dacă şi numai dacă intervine o modificare în utilizare evidenţiată de demararea lucrărilor de amenajare, în perspectiva vânzării. Pe perioada de amenajare sunt adăugate costurile, iar la recepţia finală se procedează la transferul de la stocuri la investiţii imobiliare, în vederea cedării.
În cazul în care decide să cedeze o investiţie imobiliară fără amenajări suplimentare, entitatea continuă să trateze proprietatea imobiliară ca investiţie imobiliară până în momentul în care aceasta este scoasă din evidenţă.
În mod similar, dacă o entitate începe procesul de reamenajare a unei investiţii imobiliare existente, în scopul utilizării viitoare continue ca investiţie imobiliară, atunci proprietatea imobiliară rămâne investiţie imobiliară şi nu este reclasificată drept proprietate imobiliară utilizată de posesor în cursul reamenajării.
Ce se intampla cu proprietatile in sold la 01.01.2015 ?
La aplicarea pentru prima dată a prezentelor reglementări, entităţile stabilesc, pe baza politicilor contabile şi a raţionamentului profesional, care dintre proprietăţile imobiliare deţinute îndeplinesc condiţiile pentru a fi încadrate la investiţii imobiliare.
Functionalitatea contului
În debitul contului 215 “Investiţii imobiliare” se înregistrează:
– valoarea investiţiilor imobiliare achiziţionate, realizate din producţie proprie, primite ca aport la capitalul social (404, 235, 456);
– valoarea investiţiilor imobiliare primite cu titlu gratuit (475);
– valoarea investiţiilor imobiliare achiziţionate de la entităţi afiliate sau de la entităţi asociate şi entităţi controlate în comun (451, 453);
– costurile estimate iniţial cu dezafectarea investiţiilor imobiliare şi alte acţiuni similare legate de acestea (151);
– creşterea faţă de valoarea contabilă netă, rezultată din reevaluarea investiţiilor imobiliare, dacă nu a existat o descreştere anterioară recunoscută ca o cheltuială aferentă investiţiilor imobiliare reevaluate (105);
– creşterea faţă de valoarea contabilă netă, rezultată din reevaluarea investiţiilor imobiliare, recunoscută ca venit care să compenseze cheltuiala cu descreşterea, recunoscută anterior la acel activ (755);
– valoarea amortizării investiţiilor efectuate de chiriaşi la proprietăţile primite cu chirie şi restituite proprietarului (281).
În creditul contului 215 “Investiţii imobiliare” se înregistrează:
– valoarea neamortizată a investiţiilor imobiliare scoase din evidenţă (658);
– amortizarea investiţiilor imobiliare scoase din evidenţă (281);
– descreşterile faţă de valoarea contabilă netă, rezultate din reevaluarea investiţiilor imobiliare, în limita soldului creditor al rezervei din reevaluare (105);
– valoarea descreşterii rezultate din reevaluarea investiţiilor imobiliare, recunoscută ca o cheltuială cu întreaga valoare a deprecierii, atunci când în rezerva din reevaluare nu este înregistrată o sumă referitoare la acel activ (655);
– valoarea amortizării investiţiilor imobiliare, eliminată cu ocazia reevaluării din valoarea contabilă brută a acestora (281).
Soldul contului reprezintă valoarea investiţiilor imobiliare existente.
