Pentru Facturare si Gestiune recomandam SmartBill. Incerci GRATUIT!
Adesea in cadrul procesului de recrutare, persoanele care se prezinta la interviu intreaba daca politica interna a companiei permite munca in regim de telemunca, avand locul muncii in afara tarii, in diferite locatii, mai precis munca de oriunde.
Ce ar presupune acest lucru din punct de vedere al angajatorului? Dar al angajatului?
Aspecte legale privind munca din afara tarii:
Actul normativ care reglementeaza activitatea de telemunca este Lega 81/2018. Potrivit modificarii aduse acestui act normativ prin OUG 36/2021, in contractul individual de munca cu clauza de telemunca nu mai este obligatoriu sa se mentioneze locul muncii.
De altfel telemunca insasi este definita drept forma de organizare a muncii prin care salariatul, în mod regulat și voluntar, își îndeplinește atribuțiile specifice funcției, ocupației sau meseriei pe care o deține în alt loc decât locul de muncă organizat de angajator, folosind tehnologia informației și comunicațiilor. Asadar, acest alt loc poate fi in tara cat si in strainatate.
Ce elemente sunt obligatorii in contractul de telemunca pe langa cele standard ?
- precizarea expresă că salariatul lucrează în regim de telemuncă;
- perioada și/sau zilele în care telesalariatul își desfășoară activitatea la un loc de muncă organizat de angajator;
- programul în cadrul căruia angajatorul este în drept să verifice activitatea telesalariatului și modalitatea concretă de realizare a controlului;
- modalitatea de evidențiere a orelor de muncă prestate de telesalariat;
- responsabilitățile părților convenite în funcție de locul/locurile desfășurării activității de telemuncă, inclusiv responsabilitățile din domeniul securității și sănătății în muncă;
- obligația angajatorului de a asigura transportul la și de la locul desfășurării activității de telemuncă al materialelor pe care telesalariatul le utilizează în activitatea sa, după caz;
- obligația angajatorului de a informa telesalariatul cu privire la dispozițiile din reglementările legale, din contractul colectiv de muncă aplicabil și/sau regulamentul intern, în materia protecției datelor cu caracter personal, precum și obligația telesalariatului de a respecta aceste prevederi;
- măsurile pe care le ia angajatorul pentru ca telesalariatul să nu fie izolat de restul angajaților și care asigură acestuia posibilitatea de a se întâlni cu colegii în mod regulat;
- condițiile în care angajatorul suportă cheltuielile aferente activității în regim de telemuncă.
Se disting doua aspecte importante :
- responsabilitatile SSM – daca locul muncii este in afara tarii, va fi mai dificil pentru angajator sa isi asume aceasta reponsabilitate, prin urmare ar trebui ca acest lucru sa fie asumat de angajat
- masurile prin care telesariatul sa nu fie izolat – angajatorul ar trebui sa stabileasca un plan de intalniri periodice astfel incat sa asigure posibilitatea de intalnire cu colegii. In cazul in care telemunca este in afara tarii, este important de mentionat inca de la inceput cine va suporta costurile deplasarii la angajator pentru aceste intalniri periodice, pentru a se evita posibilele conflicte ulterioare.
Aspecte fiscale
Din punct de vedere fiscal lucrurile sunt mai complicate fiindca se pune problema stabilirii locului unde se datoreaza impozit si contributii sociale.
Impozit pe venit
Din punct de vedere al impozitului pe venit, este important numarul de zile de sedere al salariatului in statul respectiv in care isi va desfasura activitatea. In functie de acest numarul de zile de sedere precum si de limitele prevazute de conventia de evitare a dublei impuneri incheiata de Romania cu statul membru respectiv poate exista si obligatia de plata a impozitului pe venit in statul membru respectiv. De regula legislatia prevede 183 de zile intr-o perioada de 12 luni.
Daca se depaseste perioada respectiva, angajatorul din România care plătește salariul angajatului roman nu are obligația de a reține și vira impozitul pe venitul salarial, deoarece acest drept revine statului în care persoana fizică își desfășoară activitatea si in care indeplineste conditiile de rezidenta fiscala.
Contributii sociale
Regimul contributiilor sociale in relatia cu statele SEE si Elvetia este reglementat de Regulamentul 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate sociala. Acesta este completat cu Regulamentul 987/2009 prin care se stabileste procedura de punere in aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883.
Activitate desfasurata intr-un singur alt stat membru
Acest regulament prevede ca regula generala ca persoana care desfășoară o activitate salariată sau independentă într-un stat membru se supune legislației din statul membru respectiv.
Desfășurarea de activități în două sau mai multe state membre
Persoana care desfășoară în mod obișnuit o activitate salariată în două sau mai multe state membre face obiectul:
(a) legislației statului membru de reședință, în cazul în care desfășoară o parte substanțială a activității sale în statul membru respectiv; sau
(b) dacă el/ea nu desfășoară o parte substanțială a activității sale în statul membru de reședință, legislației statului membru în care este situat sediul sau locul de desfășurare a activității întreprinderii sau angajatorului, dacă persoana este angajată de o întreprindere sau de un angajator.
Important! Angajatorul va trebui sa fie informat cu privire la aceste aspecte : durata de desfasurare a activitatii in tara, durata de desfasurare a activitatii in statele membre unde se va desfasura activitatea, pentru a putea decide care este legislatia aplicabila in domeniul contributiilor sociale.
Procedura de aplicare a regulamentului mentionat anterior prevede că un angajator cu sediul social sau reprezentanța în afara statului membru competent trebuie să respecte toate obligațiile impuse de legislația aplicabilă angajaților săi. Aceasta include si obligația de a achita cotizațiile prevăzute de acea legislație, ca și cum sediul său social ar fi în statul membru respectiv.
Angajatorul care nu are o reprezentanţă în statul membru a cărui legislaţie este aplicabilă poate cădea de acord cu angajatul
ca acesta din urmă să poată îndeplini obligaţiile angajatorului în numele său în ceea ce privește plata cotizaţiilor, fără a aduce atin
gere obligaţiilor de bază ale angajatorului. Angajatorul face cunoscută o astfel de înţelegere instituţiei competente din respectivul
stat membru.
Regula generala (ca persoana care desfășoară o activitate salariată sau independentă într-un stat membru se supune legislației din statul membru respectiv) are doua exceptii:
- detasarea internationala si
- pluriactivitatea
Ce reprezinta pluriactivitatea?
Pluriactivitatea reprezinta situaţia în care un lucrător desfăşoară simultan sau alternativ activităţi salariate şi /sau independente pe teritoriul a două sau multor state membre.
În contextul legislației europene și naționale, acest concept are implicații importante pentru regimul de securitate socială și fiscal al persoanei respective, deoarece poate afecta modul în care sunt calculate și plătite contribuțiile sociale și impozitele.
Pluriactivitatea poate include diverse scenarii, cum ar fi:
- Lucrul în mai multe state membre: O persoană poate avea contracte de muncă în două sau mai multe țări din UE și desfășura activități economice în fiecare dintre ele.
- Lucrul pentru mai mulți angajatori: O persoană poate lucra pentru mai mulți angajatori simultan, fie în același stat, fie în state diferite.
- Combinarea activităților salariate și independente: O persoană poate avea un loc de muncă salariată și, în același timp, desfășura activități independente în același sau în diferite state membre.
Pe site-ul Casei Nationale de Pensii Publice se regasesc mai multe informatii cu privire la documentul portabil A1- AICI.
Citeste si: Salariul minim incepand cu 1 iulie 2024- H 598/06.06.2024
