Pentru Facturare si Getiune recomandam SmartBill. Incerci GRATUIT!
Comunicat, ITM Salaj, 10.08.2024
Contractul individual de muncă pe durată determinată reprezintă o excepție de la regula generală care presupune încheierea unui contract de muncă pe durată nedeterminată, legiuitorul venind astfel în sprijinul unui angajator care, pentru anumită perioadă de timp, în condițiile strict prevăzute de lege, are nevoie de un număr mai mare de salariați.
Durata concretă a contractului trebuie să facă obiectul informării, iar ulterior trebuie să se regăsească în contractul individual de muncă, cu precizarea situației care a determinat sau permite încheierea unui astfel de contract.
Lucrătorii care au încheiate contracte de muncă pe perioadă determinată se bucură de aceleași drepturi și au aceleași obligații pe care le au și lucrătorii încadrați pe perioadă nedeterminată.
Pentru verificarea aptitudinilor salariatului, părțile pot stabili o perioadă de probă, având durata maximă limitată în funcție de durata contractului.
Durata maximă a unui astfel de contract, dar și interdicția de a prelungi oricât, prin acte succesive, un astfel de raport de muncă, sunt aspectele cele mai importante ale acestui tip de contract. Astfel, potrivit Codului muncii, un astfel de contract nu poate fi încheiat pe o perioadă mai mare de 36 de luni.
Între aceleaşi părţi se pot încheia succesiv cel mult 3 contracte individuale de muncă pe durată determinată.
Contractele individuale de muncă pe durată determinată încheiate în termen de 3 luni de la încetarea unui contract de muncă pe durată determinată sunt considerate contracte succesive şi nu pot avea o durată mai mare de 12 luni fiecare.
Fiind o excepție, regulile care stau la baza contractului de muncă pe durată determinată sunt diferite și în cazul efectelor suspendării acestuia. Astfel, în cazul în care termenul se împlinește în perioada în care contractual este suspendat (oricare ar fi motivul), încetarea de drept va produce efecte.
Ca urmare, în situația unui contract de muncă pe perioadă determinată, raportul de muncă încetează de drept la sfârșitul perioadei pentru care a fost încheiat.
La finalul perioadei pentru care a fost încheiat contractul de muncă, părțile pot, de comun acord și în situațiile prevăzute de lege, fie să prelungească valabilitatea acestuia, fie să-l transforme într-un contract individual de muncă pe durată nedeterminată.
Important de reținut! Nu există un drept al salariatului de prelungire a contractului după data expirării indiferent de situația în care se află (concediu medical, concediu pentru creșterea copilului până la 2 ani, concediu de maternitate, etc.).
Referitor la durata concediului de odihnă anual, aceasta este egală cu cea de care beneficiază salariații comparabili, însă numărul de zile de concediu la care salariatul are dreptul va fi calculat în funcție de perioada pentru care a fost încheiat contractul atunci când aceasta este mai mică de 12 luni.
Chiar dacă inițial a optat pentru ocuparea unui loc de muncă pe durată determinată, salariatul respectiv are dreptul de a fi informat de către angajator despre locurile de muncă vacante sau care vor deveni vacante, corespunzătoare pregătirii profesionale, și i se va asigura accesul la aceste locuri de muncă în condiții egale cu cele ale salariaților angajați cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată. Această informare se face printr-un anunţ afişat la sediul angajatorului.
În ceea ce privește concedierea și demisia, se aplică aceleași reguli ca în cazul contractelor pe perioadă nedeterminată. Pot exista motive pentru care un contract să înceteze înainte ca perioada să expire, cu condiția încadrării termenului de preaviz în durata contractului.